Riscul în Afaceri

Capitolul 1. Riscul în afaceri – o realitate

1.1. Afacerea sub semnul aleatorului

Da, cuvântul „afacere” a intrat în uzul nostru curent. Atât de des folosit,încât aproape nimeni nu-si mai pune problema cã notiunea în sine are, undeva, o definitie sau diferite conotatii si interpretãri. Trãim momente în care multi dintre oamenii care ne înconjoarã viseazã la propria înteprindere, sau se numesc afaceristi, percepând intrinsec câstigul sau pierderea potentialã pe care le atrage dupã sine un astfel de statut.

Afacerea este o întreprindere, o entitate comercialã, sau firmã apartinând sectorului public sau privat, centratã pe producerea de bunuri sau servicii care satisfac nevoile clientilor. Sau, afacere înseamnã un contractant, subcontractant, ofertant, consultant, prestator de servicii tehnice, administrative sau fizice, organizat ca unic proprietar, în parteneriat, asociatie, corporatie, sau altã entitate care existã în scopul obtinerii de profit din activitatea desfãsuratã. Producerea de bunuri si/sau servicii în scopul obtinerii de profit este o altã manierã de a prezenta afacerea. Tot aici ni se spune cã o astfel de activitate poate fi desfãsuratã de un individ, de o familie, în parteneriat sau într-o companie.

Iatã doar câteva dintre explicatiile posibile ale cuvântului care va reprezenta esenta acestei lucrãri. Actiune – reactiune; contact; acord – conflict; profit – pierdere, sunt elemente indisolubil legate de ideea de afacere, grevate de lipsa certitudinii pentru rezultatul demersurilor unui întreprinzãtor.

Dorim a crea un cadru adecvat scopurilor pe care ni le-am propus, pornind de la o afirmatie a lui Nicolae Georgescu - Roegen si anume:

“(…)Fizicienii ne spun cã un atom de radiu explodeazã atunci când vrea el si nu când intervine ceva care îl determinã sã explodeze”.

Privit într-un context mai larg, acest avertisment nu aduce cu sine nimic îmbucurãtor, creând impresia unei absente depline a relatiei cauzã – efect. Pentru multi dintre indivizi, o astfel de abordare fatalistã a evenimentelor zilnice este unica explicatie a rezultatelor surprinzãtoare la care ajung ca urmare a propriilor actiuni. Fãrã îndoialã cã fiecare dintre noi s-a simtit uneori asemenea observatorilor atomilor de radiu, întrebându-se de ce anumite evenimente s-au produs desi nimic nu era de naturã sã le anticipeze. Nu o datã, actiuni menite sã serveascã unor scopuri nobile au sfârsit prin a nu avea nici un efect sau, mai grav, au avut efecte nefaste. Reactia fiecãrui individ la astfel de consecinte diferã în functie de nenumãratele elemente, caracteristici proprii, de la personalitate, informatia pe care o detine, educatie, traditie, mediu si pânã la capacitatea lui de analizã a evenimentelor. Independent de toate acestea, întelegem cu totii cã existã forte, influente, conditii pe care nu le putem controla si uneori nici mãcar constientiza si învãtãm curând cã vietuim sub semnul aleatorului, cã marea majoritate a experientelor care ne marcheazã pe parcursul existentei noastre sunt tributare acestui concept.

Specialistii ne spun cã o experientã aleatoare este aceea care are de la bun început mai multe rezultate posibile si cã rezultatul final nu se poate cunoaste înainte de efectuarea ei. Pentru a descrie ideea de aleatoriu, obisnuim sã folosim un exemplu foarte simplu si elocvent totodatã: acela al experientei aruncãrii unui zar. stim bine cã rezultatul poate fi orice numãr natural cuprins între 1 si 6, dar nu vom sti niciodatã câte anume puncte am obtinut înainte de aruncarea propriu zisã.