Rolul Întreprinderilor Mici și Mijlocii în Contextul Românesc

Dezvoltarea puternicǎ a IMM-urilor pe plan mondial,reprezinta o trasatura a economiei moderne.Rolul IMM-urilor in economie si societate este de necontestat.Dinamismul,flexibilitatea,receptivitatea la cerintele pieţei,reprezinta câteva dintre virtuţile IMM-urilor.În plus,implicarea nemijlocitǎ a întreprinzǎtorului în activitatea firmei,precum şi crearea unui client nou,de colaborare şi de încredere, în cadrul acesteia,contribuie la schimbarea mentalitǎţii şi comportamentului atât la nivelul individului,cât şi al organizaţiei.

Atenţia crescândǎ acordatǎ, în aproape toate economiile naţionale,sectorului IMM reflectǎ recunoaşterea rolului acestuia în asigurarea unei dezvoltǎri economice şi sociale echilibrate reprezentând, în acelaşi timp,o premisǎ a continuitǎţii procesului de creare şi consolidare a sectorului IMM.

Odatǎ cu înscierea ţǎrilor din Europa Centralǎ şi de Est pe linia tranziţiei spre economia de piaţǎ,a început procesul de creare şi dezvoltare a sectorului privat de IMM.Un numǎr considerabil de firme au fost create profitând de concurenţa redusǎ şi de oportunitǎţile mediului extern.

Pentru aceste ţǎri dezvoltate unui sector viabil de IMM reprezintǎ o componentǎ esenţialǎ a procesului de reformǎ.Întârzierile înregistrate în privatizarea marilor întreprinderi diminueazǎ considerabil eficienţa acestuia.Indiferent de politicile care vor fi adoptate de cǎtre puterile publice, întreprinderile de stat nu vor mai fi capabile sǎ asigure relansarea economiei în tranziţie.

Nu trebuie trecut cu vederea nici rolul IMM în favoarea clasei de mijloc. În plus,sectorul IMM poate contribui la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncǎ, în principal,a celei disponibilizate ca urmare a restructurǎrii marilor întreprinderi.

Din aceste considerente,stimularea creǎrii şi dezvoltǎrii IMM-rilor reprezintǎ o cale de acţiune mai puţin sinuoasǎ şi cu un impact mai mare asupra proceselor de reformǎ.

În România cu tot avântul înregistrat în crearea IMM-urilor,dezvoltarea sectorului se situeazǎ cu mult sub cea similarǎ din ţǎrile cu economie de piaţǎ.Deşi dinamica numǎrului de IMM-uri din România se apropie de cea la nivel european,ponderea populaţiei ocupate în acest sector(≈ 35%) se aflǎ mult sub cea a populaţiei ocupate la nivel european(≈71,8%).

Stadiul incipient al politicii guvernamentale de sprijinire a sectorului IMM din România,grefat pe fondul creşterii instabilitǎţii,cum ar fi:instabilitatea cadrului legislativ;fiscalitatea excesivǎ;nivelul ridicat al ratei dobânzii la credite;insuficienţa/costul ridicat al resurselor de capital;amploarea fenomenului birocratic;lipsa pregǎrii manageriale a întreprinzǎtorilor.

Iatǎ de ce politicile guvernamentale de sprijinire a dezvoltǎrii sectorului IMM trebuie sǎ ocupe un loc semnificativ în cadrul politicilor economice de ansamblu.Mai mult,transformarea sectorului IMM, în 1997,pentru prima datǎ de la crearea sa,dintr-un absorbant de forţǎ de muncǎ într-un generator de şomeri,reprezintǎ un semnal de alarmǎ asupra necesitǎţii iniţierii şi transpunerii în practicǎ a unui program guvernamental care sǎ includǎ mǎsuri financiar-fiscale,legislative,instituţionale şi formativ-educaţionale.

Cele arǎtate mai sus ne îndreptǎţeşte sǎ afirmǎm cǎ existenţa unor perspective largi de dezvoltare a sectorului IMM,coroboratǎ transformarea acestui sector într-unul capabil sǎ contribuie la accelerarea procesului de reformǎ din România.

CONDIŢIILE SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN

ŢǍRILE CU ECONOMIE DE PIAŢǍ

ROLUL IMM-urilor:

Economia ţǎrilor dezvoltate se caracteriza,la sfârşitul secolului trecut,prin dominaţia marii întreprinderi,care a permis utilizarea eficientǎ a forţei de muncǎ şi diminuarea costurilor.

În pofida crizelor economice periodice şi a mǎsurilor antitrust,inovaţiile tehnologice şi investiţiile de capital au fǎcut posibilǎ nu numai menţinerea corporaţiilor ci chiar dobândirea unor poziţii de leader în industriile ţǎrilor dezvoltate.

Creşterea gradului de concentrare şi a mǎrimii întreprinderii,pe de o parte,şi mǎrimea dimensiunilor pieţei,pe de altǎ parte,erau considerate principalele modalitǎţi de asigurare a creşterii, în condiţii de eficienţǎ.

În majoritatea economiilor dezvoltate,primele 2 decenii postbelice au reprezentat un succes al marii întreprinderi,consideratǎ singura capabilǎ sǎ se conformeze codului civilizaţiei industriale,format din 6 principii esenţiale:standardizare,specializare,sincronizare,concentrare,maximizare şi centralizare.

Întreprinderea micǎ pǎrea sortitǎ sǎ rǎmânǎ Cenuşereasa economiilor,fiind consideratǎ o frânǎ în calea dezvoltǎrii.

La începutul anilor 1970,literatura de specialitate începe sǎ facǎ referiri la rolul IMM.Cauzele acestei schimbǎri rezidǎ în modificǎrile apǎrute atât la nivelul marii întreprinderi,cât şi la nivelul mediului extern al acesteia.