Schimbul cererea și oferta

Fiecare actiune are un cost. Decizia de a produce sau de a consuma un bun înseamna renuntarea la a produce sau consuma alt bun. Adesea ne întrebam ce pierdem daca alegem sa facem cutare sau cutare lucru. Gânditi-va doar ce puteati face daca nu alegeati sa cititi aceasta carte. Printre multe altele, puteati sa cititi alta carte, sa va uitati la un film, la un meci de fotbal sau sa mergeti sa jucati fotbal. Cel mai important lucru la care renuntam atunci când începem o activitate reprezinta costul de oportunitate al respectivei activitati.

Costul de oportunitate al unei actiuni este subiectiv, el variaza de la individ la individ. Costul citirii unei carti de economie poate fi mai ridicat pentru tine decât pentru mine, daca tu nu te dai în vânt pentru economie si ai prefera mai degraba sa joci tenis sau sa bei o bere la o terasa. În discutiile obisnuite despre costul diverselor activitati, oamenii lasa impresia ca tot ceea ce conteaza sunt banii cheltuiti în respectiva activitate. Dar banii reprezinta doar o parte din adevaratul cost. De exemplu, costul înscrierii la facultate consta nu doar în taxa care trebuie achitata, valoarea cartilor pe care trebuie sa le cumperi si chiria pe care eventual o platesti gazdei, ci si în banii, experienta si relatiile personale pe care ai fi putut sa le câstigi daca, în loc sa urmezi cursurile facultatii, te angajai la o firma.

Drepturile de proprietate

Alocarea resurselor între indivizi este conditionata de drepturile de proprietate. Importanta proprietatii deriva din caracterul limitat la resurselor. Daca acestea din urma ar fi nelimitate, drepturile de proprietate ar fi inutile. Indiferent de câte mere as mânca eu, de exemplu, toti ceilalti ar dispune de câte mere doresc. Functia proprietatii este de a stabili regulile pe care actiunea umana trebuie sa le urmeze într-o lume în care interesele indivizilor se ciocnesc permanent.

Drepturile de proprietate stabilesc cine este îndreptatit sa foloseasca, sa controleze si sa se bucure de roadele unei resurse. Dezvoltarea productiei si schimbului si, pe cale de consecinta, cresterea prosperitatii generale este rezultatul natural al libertatii indivizilor. Pentru ca inerenta lupta pentru resurse sa duca la acest rezultat, este necesar ca oamenii sa beneficieze de stimulentele oferite de dreptul de proprietate privata. Prin proprietate privata trebuie înteles faptul ca un individ are dreptul sa controleze utilizarea unui bun, sa-l protejeze împotriva unei actiuni ostile si sa-l înstraineze dupa cum doreste.

Pentru a întelege de ce proprietatea privata sta la baza dezvoltarii armonioase a societatii este esential sa analizam stimulentele si constrângerile prin care aceasta conditioneaza comportamentul uman. Dreptul de proprietate privata influenteaza actiunile indivizilor în doua directii majore:

- motiveaza indivizii sa conserve resursele de care dispun

- motiveaza indivizii sa foloseasca (indirect) resursele spre beneficiul celorlalti

Sa analizam îndeaproape aceste efecte.

În primul rând, proprietatea privata încurajeaza buna gospodarire a resurselor. De exemplu, daca esti proprietarul unui automobil, atunci esti motivat sa iei masurile corespunzatoare pentru ca acesta sa nu se degradeze: îl duci periodic la service si la spalatorie, ai grija sa nu intri în toate gropile de pe sosea atunci când îl conduci. Îti pasa de masina fiindca în functie de starea tehnica a acesteia o poti folosi un timp mai scurt sau mai îndelungat. Daca nu acorzi suficienta atentie îngrijirii masinii, ea se va uza mai rapid si valoarea ei, atât pentru tine cât si pentru oricare alt potential utilizator, va scadea.

Grija pentru conservarea resurselor dispare atunci când acestea nu se afla în proprietate privata. Câti dintre noi nu au plecat în excursie la munte sau la mare într-un grup de prieteni si au hotarât “sa puna mâncarea la comun” ? Probabil ca ati trait aceeasi experienta pe care am cunoscut-o si eu, anume ca mâncarea pe care fiecare era liber sa o consume dupa cum vroia a disparut foarte rapid din frigider; proviziile calculate de acasa ca sa ajunga pentru perioada sederii în vacanta se epuizau rapid si, curând, începea cearta pentru o portie în plus.

În al doilea rând, dupa cum am spus, proprietatea privata motiveaza indivizii sa produca mai eficient, raspunzând nevoilor celorlalti. Sa ne gândim ca Maria poseda o cladire cu demisol, parter si etaj în centrul Bucurestiului. Maria este norocoasa ca dispune de o casa atât de mare într-o zona atât de scumpa si îsi poate amenaja locuinta în asa fel încât sa beneficieze la maxim de spatiul considerabil pe care i-l ofera aceasta. Dar, desi Maria este proprietara si nimic nu o poate împiedica sa faca ce vrea cu casa ei, amenajarea întregii case în scopul folosirii ei ca locuinta are un cost de oportunitate. Rezervându-si casa doar pentru ea, Maria renunta la banii pe care i-ar putea câstiga daca s-ar multumi sa locuiasca doar la parter si la etaj si sa închirieze demisolul unei perosane interesate. Gânditi-va ca barurile subterane din centrul Capitalei sunt foarte cautate de tinerii dornici de distractie, motiv pentru care un potential întreprinzator ar fi gata sa-i ofere Mariei o suma consistenta pentru a i se permite sa transforme demisolul într-un bar. Astfel, înainte de a decide cum sa utilizeze casa, Maria este stimulata sa i-a în calcul interesele altor oameni.

Într-o situatie asemanatoare Mariei se afla tinerii absolventi de liceu care trebuie sa hotarasca cum îsi vor folosi capacitatile fizice si intelectuale în viitor. Ei se pot perfectiona în unul din domeniile oferite de învatamântul superior, actorie, inginerie sau management, de exemplu. Evident, fiecare este liber sa faca ce vrea, doar este stapân pe corpul si mintea lui, dar acest lucru nu înseamna ca indivizii vor începe la întâmplare una din activitatile enumerate mai sus. Din contra, ei vor lua în calcul suma de bani pe care o pot câstiga dupa ce vor absolvi cursurile de actorie, de inginerie sau de management. Cu alte cuvinte, ei sunt stimulati sa ia în considerare nevoia celorlalti agenti economici de a angaja actori, ingineri sau manageri.