Schimbul,Piata și Mecanismele Ei

Evolutia formelor de economie

Trecerea bunurilor produse de la producator la consumator permite surprinderea modalitatilor in care este asigurata legatura intre productie si consum, desprinzandu-se de-a lungul timpului 2 sisteme mari:

-sistemul economiei naturale

-sistemul economieii de schimb

Prin economie naturala intelegem acel sistem economic in care bunurile produse au ca destinatie consumul propriu al producatorului – autoconsum. Autoconsumul este sistemul economic caracteristic societatii primitive in care nivelul de dezvoltare al tehnicii si tehnologiei era scazut, generand o productivitate scazuta a muncii si deci imposibilitatea de a asigura satisfacerea pe deplin. Tot ce era produs de un producator era consumat de acesta. Treptat lucrurile au inceput sa se schimbe datorita dezvoltarii tehnicii si tehnologiei.

Caracteristicile economiei naturale:

1. Dominatia activitatii agricole (cresterea plantelor, animalelor etc.)

2. Simplitatea uneltelor de munca

3. Randamentul economic scazut in utilizarea factorilor de productie

4. Diviziunea muncii a avut un character predominant natural

5. Schimbul de bunuri intre producator si consumator era intamplator

6. Caracterul inchis al economiei

7. Pamantul – principalul factor de productie(alaturi de munca)

Dezvoltarea fortelor de productie, tehnologiilor a dus la cresterea randamentului si la aparitia surplusului de bunuri, ceea ce a determinat:

a) aparitia proprietatii private - care alaturi de dezvoltarea acesteia a generat independenta producatorilor. Aparitia proprietatii private este o conditie principala a aparitiei economiei de schimb

b) specializarea producatorilor (adancirea diviziunii muncii) – trecerea de la diviziunea naturala la diviziunea sociala.

Prima forma a schimbului : marfa – marfa => TROC

Prin schimb se asigura trecerea bunurilor prin mijloace si principii economice de la producator la consumator. Trasatura esentiala a activitatii si relatiilor de schimb o reprezinta reciprocitatea si echivalarea transferului de la producator la consumator.

Tranzactia de vanzare – cumparare reprezinta o relatie de vointa, contractuala ( indiferent daca e consfintita sau nu printr-un act scris), reflectand o relatie economica.

Forma trocului a prezentat o serie de neajunsuri in perspective dezvoltarii, neajunsuri ce vizeaza:

 necoincidenta necesitatilor participantilor la schimb

x mf A = y mf B

mf C x mf B = y mf C

 nu exista un element comun care sa masoare valoarea fiecarui produs pentru a asigura echivalarea schimbului

ex. 1 m panza = 10 topoare

 acest process al trocului presupunea transferul marfurilor in cantitati mari, fara posibilitatea dirijarii lor

x mf A = y mf B

z mf C

...

...

y mf B = x mf A

z mf C

Apoi incepe sa apara marfa bani (metale pretioase).

M – B – M M = marfa

B = bani

Aceasta forma de schimb cuprinderea separarea in timp si spatiu a vanzarii si cumpararii.

M – B ; B – M

Acest proces a avut loc in timp => sistemul economiei naturale a cedat locul economiei de schimb.

Economia de schimb este o forma de organizare si desfacere a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii si obtinerea in schimb a altor bunuri necesare satisfacerii trebuintelor lor. Scopul producatorului nu mai este autoconsumul ci schimbul.

Economia este forma universala de organizare si desfacere a activitatii economice in lumea contemporana.

Ea a cunoscut si cunoaste un proces evolutiv generat de diviziunea sociala a muncii, datorita dezvoltarii pietei si structurii acesteia pe segmente distincte, datorita punerii la punct a unui cadru legislativ ce asigura functionarea corecta a pietei si datorita implicarii statului in procesul de reglare economica cu instrumente specifice.