Selecția și Evaluarea Personalului

PIAŢA MUNCII

Piaţa muncii exprimă un raport între cerere şi ofertă. Ofertanţii sunt angajatorii, iar cererea este din partea salariaţiilor. Locul unde se întâlneşte cererea cu oferta este pe piaţa muncii respectiv la târgurile de job-uri sau la agenţiile de recrutare şi selecţie a personalului oficiale sau private.

La noi există un puternic dezechilibru între cerere şi ofertă, piaţa muncii neputând fi tratată separat de modul economic, fiind la rândul său un instrument funcţional pentru economia de piaţă. Defapt, apar pe piaţă doar anumite posturi, altfel fiind tranzacţionate în afara pieţei ( adică este o piaţă neagră paralelă ). Acest fapt crează pe termen mediu şi lung puternice frustrări şi dezechilibre pentru că se transmite implicit mesajul că nu valoarea contează ci accesul preferenţial la informaţii şi oportunităţi de muncă.

Piaţa muncii se caracterizează, în principal, prin natura „ produsului vândut „ care este munca.

O combinaţie rară este între timpul dedicat activităţii şi voinţă, inteligenţă, educaţie, calităţi personale, imaginaţie şi curaj, sacrificii, efort şi oboseală.

Cât „ costă „ toate acestea? La cât se poate preţui o viaţă de muncă? Cum pot fi evaluate competenţele şi cu ce instrumente?

Psihologia muncii, în general, psihologia organizaţională a creat instrumente complexe elaborate şi funcţionale mai ales dar, din păcate, în România nu sunt accesibile datorită faptului că sunt scumpe. Chiar dacă experienţa recrutorilor poate compensa aceste deficienţe, desigur situaţia nu e dezirabilă, profesioniştii în recrutare succind simţind acut lipsa lor.

Un bun specialist, un profesionist îşi poate îmbogăţii angajatorul, respectiv îl poate falimenta dacă nu a fost bine selecţionat, de aceea evaluarea reală a competenţelor este o problemă ce nu poate fi trasată decât apelând la instrumente şi mijloace dedicate. Aceste instrumente fac parte din marele lanţ al stabilirii preţului cu care o persoană îşi poate vinde timpul.

Dezechilibrul dintre cerere şi ofertă este accentuat continuu de sistemul educaţional care se adapteazămai greu la realităţile economiei de piaţă. De exemplu, încă se pregătesc, generic vorbind, economişti dar nu şi oameni de bussiness.

A urma o facultate cu profil economic este un lucru, dar o şcoală de a face este un altul. De aceea, marile companii solicită şi o diplomă de M.B.A. ( Master Bussiness Administration ).

Piaţa muncii depinde şi de mediul economic prin generarea locurilor de muncă, fiscalitate.

Destul de puţini angajatori înţeleg exact paradigma pe care o presupune abilităţi şi capacităţi. Există mari deosebiri între ocupaţie – funcţie – meserie – profesie.

În concluzie, se impune câteva noţiuni, necesare practic, comunicarea, colaborarea, lucru în echipă, iniţiativa, creativitatea, asumarea responsabilităţilor, înţelegerea interacţiunilor complexe a sistemelor relaţionale, utilizarea în activitatea cotidiană a calculatorului, de aceea schimbarea începe de la oameni, oportunităţile trebuie prinse din mers pentru că societatea informaţională a mileniului 3 se bazează pe descentralizare, dinamism, adaptare.

Reglementările comisiei europene au adus modificări în definirea sferei de cuprindere a populaţiei ocupate şi a celei aflate în şomaj, astfel:

- populaţia cu vârstă de muncă include toate persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani;

- populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă incluzând populaţia ocupată şi şomerii;

- populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă ( care este de o săptămână în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii sau alte beneficii );

- şomerii sunt persoanele de 15 ani şi peste care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venit;

- sunt în căutarea unui loc de muncă şi au utilizat în ultimele 4 săptămâni metode active pentru a găsi;

- sunt disponibili să înceapă lucru în următoarele 15 zile dacă s-a găsit imediat un loc de muncă;

- populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care nu au lucrat nici cel puţin o oră şi nici nu erau şomeri în perioada de referinţă aflându-se în următoarele categorii:

- elevi sau studenţi;

- pensionari;

- casnici;

- persoane întreţinute de alte persoane;

- persoane care se întreţin din alte venituri,

- populaţia descurajată este formată din persoanele inactive care deşi sunt disponibile să lucreze nu au întreprins să caute de lucru fiind convinse de insuccesul lor pe piaţa de muncă.

Tendinţe pe piaţa muncii

O tendinţă majoră pe piaţa din România este şi deschiderea spre o piaţă internaţională în sensul că se promovează oficial munca în străinătate la români cât şi cea din străinătate. Acest lucru provoacă anumite dezechilibre, în sensul că forţa de muncă bine calificată ia drumul străinătăţii lasând zone neacoperite. Se impun cu necesitate, pe lângă pregătirile profesionale şi cunoaşterea de limbi străine cât şi necesitatea ca programele de formare profesională să fie similare cu cele din ţările europene, în mod special. Totodată, este necesar să se adopte conceptul de învăţare continuă şi de a se forma instituţii de formare a adulţilor astfel că nimeni nu va mai lucra fără a avea cunoştiiţe necesare de informatică cât şi noutăţile din tehnologie.

Apar noi forme de muncă: flexibilitate şi creativitate, o nouă gândire, independenţă şi iniţiativă, munca temporară, munca la distanţă ( telemunca ), munca la domiciliu, munca pe proiect, vor deveni formele predominante de muncă în detrimentul celei pe durată determinată.