Sinteze la Disciplina Analiză economico-financiară

Capitolul 2 Analiza activităţii de producţie şi comercializare

2.1 Sistemul de indicatori valorici care caracterizează activitatea de producţie şi comercializare

2.1.1 Delimitări conceptuale privind indicatorii valorici

Indicatorii valorici utilizaţi pentru comensurarea activităţii de producţie şi comercializare sunt:

a) Cifra de afaceri netă (CA) – reprezintă sumele provenite din vânzările de bunuri şi servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale intreprinderilor după scăderea reducerilor comerciale, a TVA precum şi ale altor impozite şi taxe aferente;

b) Productia marfă fabricată destinată livrării (Qf) – reprezintă rezultatul direct şi util al activităţii productiv-industriale, şi exprimă valoarea produselor fabricate, lucrărilor executate şi a serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp si care urmează a fi vândute, livrate sau valorificate în afara intreprinderii;

c) Producţia exerciţiului sau producţia globală (Qe) – reflectă volumul total de activitate al intreprinderii, respectiv al activităţii productive, desfăşurate de către aceasta pe parculsul unui exerciţiu financiar. Este formată din: producţia vândută ( ), variaţia producţiei stocate ( ) şi producţia imobilizată ( ), astfel: Qe=Qv+ΔQs+Qi

d) Valoarea adăugată (VA) – reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenite de la terţi, respectiv bogăţia creată de intreprindere prin valorificarea potenţialului de care dispune.

2.1.2 Corelaţiile existente între indicatorii valorici

Între indicatorii valorici pot exista următoarele tipuri de corelaţii:

a) din punct de vedere teoretic:

Aceasta situaţie estimeaza egalitatea dintre indicatorii valorici care caracterizeaza activitatea de productie si comercializare a firmei, insa acest lucru nu este posibil de realizat şi nici nu este de dorit, deoarece de la o perioadă la alta între elementele care diferenţiază un indicator valoric de altul exista modificari atât de ordin cantitativ cât şi calitativ.

b) din punct de vedere practic întâlnim următoarele situatii:

Evidenţiază menţinerea neschimbată a ponderii imobilizărilor în stocuri de produse finite (egalitatea) sau tendinţa de scădere a acestora (inegalitatea) ceea ce reflectă o creştere a gradului de valorificare a productie marfă fabricata.

Reflectă evoluţia ponderii imobilizărilor în stocuri de producţie neterminată şi a consumului intern productiv (în cazul firmelor care prelucrează materia primă a clienţilor).

Denotă evoluţia consumurilor provenite de la terţi, creşterea eficienţei utilizării resurselor materiale, măsurată prin gradul de valorificare al acestora.

Reflectă variaţia cheltuielilor cu amortizarea.

2.1.3 Analiza raportului static şi dinamic dintre indicatorii valorici

Tratarea acestei probleme satisface necesităţile complementare diagnosticării activităţii intreprinderii, deoarece pe baza lor pot fi construite modelele multiplicative de analiză.

a) Analiza raportului static se determină prin raportarea a doi indicatori valorici, ceea ce oferă informaţii privind evoluţia elementelor care diferenţiază un indicator valoric de altul.

Principalele rapoarte statice dintre indicatorii valorici sunt: ; ; .

b) Analiza raportului dinamic

- raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu bază fixă) şi caracterizează evoluţia acestora faţă de o bază de comparaţie (de regulă perioada anterioară)

- Principalele tipuri de rapoarte dinamice sunt urmatoarele:

- raportul dintre ritmul vânzărilor şi ritmul fabricaţiei

- raportul dintre ritmul finalizării producţiei şi ritmul volumului total de activitate

- raportul dintre ritmul valorii nou create şi ritmul volumului total de activitate, reflectă evoluţia gradului de valorificare a resurselor materiale .