Sisteme Monetare Naționale

1. Sistemul monetar: definire, continut, rol

În literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de

organizare si reglementare a circulatiei monetare dintr-o tara, pe baza unor legi speciale

ale statului respectiv.

Cu aceeasi semnificatie este utilizata definitia data de academicianul Costin Kiritescu

dupa care sistemul monetar national reprezinta „ansamblul normelor legale si al institutiilor

care reglementeaza, organizeaza si supravegheaza relatiile banesti dintr-un stat”.

Aparitia sistemelor monetare poate fi plasata, conform aprecierilor istoricilor monetari,

atât în perioada antichitatii cât si a Evului mediu, însa toate sistemele monetare respective s-au

caracterizat prin: - farâmitare

- simplitate

- deteriorarea monedei.

Farâmitarea, ca trasatura esentiala, rezulta din descentralizarea baterii monedei si din

lipsa de unitate a circulatiei monetare (fiecare monetarie situata în fiecare oras al Greciei antice,

de exemplu, batea proprie moneda).

Simplitatea sistemului monetar rezulta din numarul insuficient de elemente ale acestuia

(unitate monetara, paritatea respectiva, titlul metalului pe care îl reprezinta).

Deteriorarea monedei consta în uzura acesteia si posibilitatile de falsificare (prin

reducerea continutului de metal pretios din care erau confectionate monedele).

Odata cu formarea statelor, acestea si-au asumat roluri monetare, respectiv rolul de a crea

moneda, de a defini unitatea monetara, de a stabili paritatea metalica. Politica monetara a fiecarui

stat, determinata de conditiile generale de dezvoltare ale acestuia, necesita existenta unui sistem

monetar unic, cu scopul de a asigura stabilitatea si elasticitatea sistemelor monetare.

Astfel, sistemele monetare prezinta trasaturi comune, generale, dar se particularizeaza în

functie de specificul national si al perioadei.

Elementele unui sistem monetar rezulta din reglementarile monetare ale statului

respectiv, din modul de organizare al circulatiei monetare, si trebuie sa raspunda urmatoarelor

probleme:

- baza sistemului monetar;

- circulatia monetara;

- creatia monetara;

- dimensionarea cantitatii de bani necesara circulatiei;

- organizarea relatiilor monetare ale unei tari cu strainatatea;

- asigurarea stabilitatii sistemului monetar.

Astfel, la modul general, se considera ca un sistem monetar cuprinde urmatoarele

elemente:

a) metalul monetar;

b) unitatea monetara;

c) baterea si circulatia monedei;

d) emisiunea si circulatia bancnotelor;

e) emisiunea si circulatia monedei scripturale.

a) Metalul monetar constituie baza a sistemului monetar, în sensul ca reprezinta metalul

din care sunt confectionate monedele care circula în interiorul granitelor unui stat, putând fi

reprezentat de aur, argint sau de ambele metale.

Sistemele monetare bazate pe aceste metale monetare se numesc sisteme metaliste, în

cadrul carora se disting: - sisteme monometaliste (bazate pe un singur metal monetar) si •

sisteme bimetaliste (bazate pe doua metale monetare).

Capitolul 2 – Sisteme monetare nationale

b) Unitatea monetara este strâns legata de metalul folosit pentru baterea monedei si se

caracterizeaza în urmatoarele elemente definitorii:

- valoare paritara

- paritate monetara.

Valoarea paritara reprezinta cantitatea de metal pretios care se atribuie, prin lege, unei

unitati monetare.

În anul 1933, de exemplu, un $ era definit printr-o cantitate de 1,50463 gr aur, iar în anul

1934, un dolar reprezenta 0,888671 gr aur. Unitatea monetara nationala a României, leul, a fost

definita în 1867 printr-un, continut de 290 miligrame aur, iar din 1929 prin 9 miligrame aur.

În functie de evolutia etalonului monetar, valoarea paritara a fost definita fie în aur, fie

printr-o alta moneda (în perioada etalonului aur-devize).

Odata cu înfiintarea monedei cos DST, prevazuta în statutul (FMI din 1969), a existat

posibilitatea definirii valorii paritare, prin raportarea unei monede la DST (1 DST = 1,356 $ sau

1 $ = 0,7374 DST).

Paritatea monetara reprezinta raportul valoric dintre doua unitati monetare. Daca în

anul 1968, lira sterlina era definita prin 1 ¤ = 2,13281 gr aur, iar dolarul reprezenta 1 $ =

0,888671 gr aur, atunci paritatea monetara era data de raportul:

£ 2,39 $/£

0,888671 gr aur/$

2,13281 gr aur/ =

Astfel, unitatea monetara, confera banilor dintr-o tara, caracter national, respectiv

„uniforma nationala” pe care o îmbraca acestia.

c) Baterea si circulatia monedei ca element al sistemului monetar cuprinde

baterea:

- monedelor cu valoare intrinseca (confectionate din aur si argint) - cât si a celor fara valoare

deplina (confectionate din aliaje de metale nepretioase, zinc, aluminiu).

În conditiile în care monedele erau batute din metale pretioase (aur, în special) se asigura

reglarea spontana a cantitatii de moneda în functie de necesitatile economiei, fara supravegherea

evolutiei cantitatii de metal pretios, ceea ce conducea la cheltuieli considerabile ale functionarii

unui asemenea sistem. Treptat, în circulatie, monedele cu valoare integrala au fost înlocuite cu

monede din metale comune, iar dupa primul razboi mondial monedele din metale pretioase au

fost eliminate complet din circulatie.

d) Emisiunea bancnotelor este reglementata la nivelul fiecarei tari si vizeaza aspecte

referitoare la emisiune si la relatiile dintre banca centrala si bancile comerciale, cu scopul

dimensionarii corecte a masei monetare.

Preocuparile pe aceasta linie, în cadrul unui sistem monetar, decurg din esenta

bancnotelor, care sunt înscrisuri ale bancilor de emisiune si întrunesc anumite caracteristici:

- convertibilitatea în metalul monetar;

- valabilitate pe întreg teritoriul unei tari;

- moneda reprezentativa (fiduciara).

În concluzie, desi sistemele monetare nationale contemporane nu se mai confrunta cu

probleme specifice monedelor din metale pretioase sau bancnotelor convertibile în aur, sunt

necesare totusi reglementari prin care sa fie stabilite instrumentele de interventie în domeniul

monetar si modul de utilizare al acestora de catre institutiile monetare.