Sistemele informatice în activitatea economică - curs 1

Sistem economic, sistem informaţional, sistem informatic

Deoarece toate corpurile, obiectele şi fenomenele sunt nişte sisteme, noţiunea de sistem nu se confundă cu fiecare în parte ci ea arată că obiectul respectiv este o unitate complexă formată dintr-o mulţime de elemente. Ludwig von Bertalanffy, fondatorul teoriei sistemelor a definit sistemul ca un ansamblu de elemente aflate în interacţiune.

Definiţia furnizată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române este similară:

„Sistem s. n. 1. ansamblu de elemente aflate într-o relaţie structurală, de interdependenţă şi interacţiune reciprocă, formând un tot organizat.”

Alţi autori definesc sistemul ca o mulţime de obiecte între care există anumite relaţii de cauzalitate.

În ceea ce priveşte sistemul economic acesta este definit prin prisma teoriei lui J. Kornai ca fiind economia care se compune din elemente cum sunt: întreprinderi, gospodării casnice, organe de stat, instituţii sociale cu reguli de interacţiune specifice.[1] La rândul lui fiecare compartiment de sine stătător al unui organism economic reprezintă un subsistem economic. Prin urmare un sistem economic este format dintr-o mulţime de subsisteme economice, care pot fi considerate sisteme economice de sine stătătoare. În acest context , conceptul de sistem economic se atribuie nu numai unui organism economic, ci şi fiecărui compartiment al său de sine stătător.

Noţiunea de sistem are un caracter relativ, în sensul că orice sistem poate fi descompus în subsisteme şi la rândul lui poate fi privit ca subsistem al unui sistem mai complex.

În analiza oricărui sistem trebuie să se aibă în vedere faptul că acesta nu poate fi desprins de mediul căruia îi aparţine ca subsistem şi că un sistem nu funcţionează decât ca un subsistem în cadrul altui sistem mai complex. Desprinderea unui sistem din mediul său poate fi realizată numai ca o tehnică de abstractizare în funcţie de scopul analizei. Noţiunea de sistem a devenit un instrument de bază în cercetarea şi analiza economică.

Un sistem economic aparţine unui sistem mai mare care este macrosistemul social. Tipul sistemului economic corespunde tipului macrosistemului social căruia îi aparţine.

Economia, în ansamblul ei, constituie un sistem, compus, la rândul său, din alte sisteme, adică din ramurile economice sau din subsisteme reprezentate de ramurile economiei, cuplate între ele, pe baza unui ansamblu de conexiuni care răspund tendinţelor obiective de evoluţie a sistemului.

În acest sens, sistemul economiei unei ţări poate fi structurat pe trei niveluri:

microeconomia, mezoeconomia şi macroeconomia.

Microeconomia cuprinde totalitatea activităţilor economice ce se desfăşoară în cadrul unităţilor economice, privite în interacţiunea legăturilor dintre ele.

Mezoeconomia priveşte activitatea economică integrată la nivelul subramurilor şi regiunilor din interiorul unei ţări.

Macroeconomia reprezintă ansamblul activităţilor economice privite în unitatea şi interdependenţa lor social – economică care se desfăşoară la nivelul unei ţări.

Conform teoriei sistemelor[2] orice organism economic este un sistem deoarece:

1. Prezintă o structură proprie constând dintr-o mulţime de elemente constitutive care interacţionează între ele pe principii funcţionale;

2. Fluxurile existente între componentele organizatorice implică resursele organismului economic. În cadrul oricărui organism economic se produc:

- fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate, produse finite etc)

- fluxuri financiare

- fluxuri informaţionale

3. Mulţimea componentelor organizatorice şi interacţiunea dintre acestea urmăresc realizarea unui anumit obiectiv global: funcţionarea firmei în condiţii optime sau atingerea unor obiective.

Principalele raţiuni care explică necesitatea utilizării conceptului de sistem în domeniul economic pot fi considerate următoarele:

- Concepţia sistemică oferă bazele unei abordări integratoare a proceselor analizate, deoarece tratează „întregul” ca o entitate unitară şi nu ca o simplă alăturare a elementelor componente.

- Viziunea sistemică permite evidenţierea unor delimitări calitative, pe care nu le posedă nici unul din elementele componente luate separat, precum şi relevarea unor proprietăţi fundamentale ale sistemelor.

- Conceptul de sistem este folosit ca un instrument metodologic de investigare prin care se delimitează în mod subiectiv domeniul de cercetare al unui proces obiectiv şi se stabileşte legătura acestuia cu mediul.

- Sistemul este format din subsisteme şi este integrat într-un supra sau subsistem, ceea ce evidenţiază legături între sisteme diferite ca amplasare şi complexitate.

Sistemul informaţional poate fi definit ca un sistem integrat de resurse umane, mijloace şi procedee adecvate, privind culegerea şi înregistrarea datelor care privesc patrimoniul firmelor şi economiei naţionale, prelucrarea şi analiza acestora, obţinerea de informaţii utile, stocarea şi păstrarea datelor, diseminare şi valorificare .

Un sistem informaţional este astfel şi un mod organizat de a combina oameni, hardware, software, reţele de comunicaţie cu resursele de date care colectează, transformă şi diseminează informaţia într-o organizaţie.