Sistemul economic al Chinei

1. Prezentare generală

Republica Populară Chineză este cea mai mare țară din Asia de est, iar din punct de vedere al numărului e locuitori China este cea mai populată țară din lume, aici concentrându-se aproximativ 19% din populația totală a globului.

Cu privire la organizarea administrativă a statului chinez putem enunța că este compusă dintr-un număr de 22 de provincii. Capitala chineză se află la Beijing, iar cel mai întins oraș este Shanghai. Limba oficială vorbită este cea chineză.

Din punct de vedere politic este alcătuită dintr-un sistem politic cu singur partid. La conducerea sistemului politic se află Partidul Comunist Chinez (PCC), înpreună cu acesta mai dețin puterea în stst și totalitatea organelor care îndeplinesc funcțiile statului, care formează aparatul de stat și Armata Populară de Eliberare, trebuie menționat și faptul că cei care se află în fruntea țării îndeplinesc și roluri principale în partidul unic.

Alegerea președintelui are loc odată la 5 ani, iar întregul sistem politic al Chinei suferă anumite modificări, președintele este ales de Congresul Național al Poporului, iar vicepreședintele de Congresul Național al Partidului. În China există un număr ridicat de partide, din care populația face parte, însă cea mai mare parte a omenirii este participantă la PCC. Celelalte partide prezente în republică, sunt democrate, însă nu se află în opoziție și nici la guvernare, însă sunt părtașe la rezolvarea unor probleme ale țării.

Referitor la politica externă pe care o are China putem spune că aceasta are colaborări diplomatice cu cea mai mare parte a statelor lumii.

Relieful Chinei este unul diversificat, acesta fiind predominat de munți foarte înalți și podișuri întinse. Sunt prezente de asemenea și podișuri joase, depresiuni cu deșerturi și câmpii netede.

China este situată în Asia de Est. Suprafața Chinei este de 9.6 milioane km². Pe teritoriul Chinei, exista mai multe tipuri de climă, în cea mai mare parte a statului este prezentă o climă moderată, cu anotimpuri distincte; diferențele e climă existente se datorează musonilor, a întinderii suprafețelor de uscat și a diferențelor de altitudine.

Din punct de vedere geologic republica este afectată periodic de seisme, unul dintre cele mai puternice cutremure care a lovit China a fost în 1979, în urma căruia au fost înregistrați peste 200.000 de morți.

2. Elemente de evoluție economică în timp

Baza eticii siciale chineze o reprezintă Conducianismul care influențează cultura chineză și activitățile sociale. Din acest punct de vedere cele trei valori pozitive centrate sistemului Confucius suntȘ loialitatea, obligațiile reciproce și onestitatea în relațiile cu ceilalți. Un un exemplu în acest sens îl reprezintă relația de mutualitate dintre angajat și angajator, fiecare dintre aceștia respectându-l pe celălalt, angajatul prin devotament față de companie, iar angajatul prin obligația de a răspăti această fidelitate. În China este foarte frecventă noținea de angajare pe viață, astfel aceștia își păstrează același loc de muncă pe tot parcursul vieții.

Din puct de vedere economic situația Chinei la începutul secolului XX nu era cea mai prospera, astfe aceata era un stat cu un nivel scăzut de dezvoltare, fiind pentru marile puteri coloniale occidentale un punct de exploatare economică.

Peste trecutul sau imperial s-au suprapus republica, ocupația japoneză, războiul civil și revoluția comunistă. Cu toate că în China au fost prezente de-a lungul timpului o multitudine de popoare, aceasta a rămas ca un stat detașat, de culturile islamice și creștine, reușind să își creeze propriile valori bazate pe adaptarea tradițiilor dar și a moștenirii chineze. Dezvoltarea chineză este una intrigantă, dar și distinctă de orice alt model de evoluție din lumea, reușind astfel să atragă atenția unui număr ridicat de economiști care să își dorească să expună într-o manieră cât mai autentică esența acestei manifestări în economia mondială.

În anii ce au urmat după declararea Republicii Populare Chineze, a fost implementat de către guvernul de atunci (1949) un sistem politic bazat pe planificarea economică, iar scopurile si limitele pentru diferitele sfere ale dezvoltarii economice au fost stabilite de comitetele de planificare ale statului.

De fapt, planificarea reprezinta metoda principala de conducere unitara de catre statul socialist a întregii activitati economico-sociale, pe baza planului national unic. În întreprinderile chineze se fabricau produse în conformitate cu planuri fixate de către stat pe o periadă de 5 ani, de asemenea producția agricolă se afla tot în planificările detaliate și exacte ale statului. Mai mult decât atât în domeniul comercial aprovizionarea sau comercializarea mărfurilor se făcea în concordață cu dispozițiile statale, doar fixarea calitătii, a prețului și cantității cădeau în sarcina departamentului de planificare. Acest tip de sistem avea ca obiectiv principal o creșterea stabilă și conformă a economiei, cu toate acestea rezultatele așteptate au fost contrare, arătând că impunerea nu a făcut altceva decât să reducă expansiunea economică și chiar să o slăbească.