Societatea pe Acțiuni ca Obiect al Investiției

Capitalul – este orice activ de piaţă care generează venit (profit) deţinătorului său. Capitalul unei SA poate apărea sub diferite forme: capital statutar, acţionar şi propriu (poate fi şi împrumutat).

Capitalul statutar – reprezintă suma mijloacelor acordate de proprietari pentru asigurarea activităţii statutare a întreprinderii, este capitalul persoanei juridice care, în mod obligatoriu, este indicat în statutul acesteia. Existenţa acestui capital este o condiţie indispensabilă în crearea unei persoane juridice, or, fără surse băneşti şi materiale este imposibilă activitatea şi garantarea onorării obligaţiunilor asumate de către aceasta pe piaţă. Capitalul statutar se fixează în statutul persoanei juridice, iar mărimea minimală a acestuia, de regulă, se stabileşte prin lege în dependenţă de tipul persoanei juridice. Capitalul statutar este capitalul care se formează din contul participanţilor (constitutivi ai) persoanei juridice. Capitalul statutar nu este capitalul care nemijlocit funcţionează în producere, comerţ etc. El nu este capitalul utilizat pentru procurarea mijloacelor materiale de producţie, pentru remunerarea muncii etc.

Originea capitalului statutar, în cea mai mare măsură, depinde de forma organizatorico-juridică a întreprinderii (figura 2.1)

Figura 2.1. Provenienţa capitalului statutar al întreprinderii în dependenţă de forma organizatorico-juridică

La înfiinţarea întreprinderii depunerile în capitalul statutar pot fi sub formă de mijloace băneşti, active materiale şi nemateriale. Astfel, o societate pe acţiuni îşi poate înscrie în capitalul său statutar valoarea nominală a acţiunilor subscrise. Întreprinderile în nume colectiv îşi pot forma capitalul statutar pe seama aporturilor participanţilor, iar cele de stat pe seama investiţiilor depuse de stat în fondul statutar.

Mărimea capitalului statutar se declară la înregistrarea întreprinderii, dar alte corectări a dimensiunii acestuia (emisia suplimentară de acţiuni, introducerea depunerilor suplimentare etc.) se permit numai în cazul şi ordinea prevăzută de legea în vigoare şi documentele de constituire.

Capitalul statutar al S.A. - nu este pur şi simplu capitalul statutar fixat în statutul societăţii şi format din vărsămintele (participaţiunile) membrilor. El, obligatoriu, este divizat într-un anumit număr de acţiuni, care pot funcţiona independent de acest capital. Deoarece, pe de o parte, capitalul statutar al S.A. se formează din cotele-părţi ale participanţilor, iar pe de altă parte acest capital al SA se divide în acţiuni, reiese că capitalul, în acelaşi timp, se formează din părţi (depuneri), şi se divide în părţi. Astfel, putem defini capitalul statutar al S.A. drept capitalul persoanei juridice, care este format din depunerile (vărsămintele) participanţilor acesteia în schimbul acţiunilor societăţii emitente.

Costul (valoarea) capitalului statutar reprezintă:

Cs=n x VN,

unde: Cs – costul (valoarea) capitalului statutar al SA;

n – numărul acţiunilor, în care este divizat capitalul statutar;

VN – valoarea nominală a unei acţiuni.

Caracterul dual al capitalului statutar condiţionează divizarea capitalului S.A. în capital propriu şi social (acţionar).

În linii mari, capitalul propriu ale agenţilor economici se poate forma din:

– Capitalul acordat de către proprietari (capitalul statutar, premiul revenit la o acţiune);

– Alte părţi sociale ale persoanelor juridice şi fizice (finanţări cu destinaţie specială, depuneri şi donaţii);

– Rezerve acumulate de întreprindere (capital de rezervă, capital suplimentar, alte venituri).

Astfel, şi în cazul S.A., capitalul propriu apare ca totalitatea depunerilor în capitalul statutar.

Asemănările între capitalul statutar şi capitalul propriu :

- Ambele categorii reprezintă capital aflat în posesia S.A.;

- La momentul fondării sau lichidării S.A. capitalul propriu are aceeaşi mărime ca şi capitalul statutar.

Deosebirile între capitalul statutar şi capitalul propriu: