Sociologie Economică

1.1.Conceptele de baza în sociologia economica

Pentru ca o disciplina sa existe, trebuie îndeplinite, simultan, trei conditii: 1) sa aiba obiect de studiu – în cazul nostru, obiectul de studiu al Sociologiei economice îl constituie activitatea economico-sociala, modul în care economia influenteza societatea si reciproc; 2) sa posede o metodologie proprie, adica un corpus de metode si tehnici, cu ajutorul carora sa masoare si sa cuantifice obiectul de studiu – în cazul nostru, sociologia economica împrumuta de la sociologie si economie politica aceste metode si tehnici; 3) sa existe mai multe cuvinte cheie, notiuni esentiale, concepte de lucru, cu care sa opereze în cunoasterea obiectului sau de studiu. Sociologia economica împrumuta concepte cheie din sociologie si economie politica, precum si din alte discipline socio-umane. Cele mai semnificative concepte cheie de care se serveste sociologia economica sunt prezentate în dictionarul de termeni utili, aflat la sfârsitul sintezei. Explicam în continuare câteva concepte, preluate de sociologia economica din economie, psihologie si sociologie, stiintele socio-umane la intersectia carora se afla domeniul de studiu al acesteia.

Prin factori de productie întelegem totalitatea resurselor naturale, materiale, energetice, tehnice si umane care, prin transformari succesive, servesc satisfacerii necesitatilor individului.

Nevoile umane reprezinta cerintele indivizilor de a avea si de a folosi bunuri materiale si servicii în conformitate cu necesitatile fiziologice, psihologice, sociale si spirituale ale fiintei umane.

Exista o piramida a trebuintelor realizata de psihologul Abraham Maslow, care ierarhizeaza aceste nevoi umane. A. Maslow pune la baza piramidei trebuintele fiziologice, urmate de cele de confort social, de securitate materiala si spirituala. Pe cea mai înalta treapta aseaza satisfacerea spiritului uman. Toate aceste trebuinte au o latura subiectiva, proprie fiecarui individ, dar si o latura obiectiva care tine de specificul tipului de societate în care traieste individul.

Caracteristicile nevoilor umane sunt: limitarea lor ca volum si nelimitarea ca numar; sunt complementare, concurente si substituibile (adica unele se dezvolta în detrimentul altora). În orice societate umana exista nevoi individuale, de grup si generale. În functie de timp, nevoile pot fi: curente, de perspectiva, permanente, periodice si întâmplatoare.

Nevoile umane cunosc o evolutie spatio-temporala specifica si satisfacerea lor în cel mai înalt grad reprezinta scopul activitatii economice.

Resursele umane reprezinta totalitatea potentialitatilor fizice, profesionale si spirituale de care dispune o persoana sau un grup de persoane. Angelica Bacescu si Marius Bacescu vorbesc de resurse umane nationale, pe care le definesc ca totalitatea persoanelor fizice, de aceeasi cetatenie, care locuiesc în interiorul sau în afara granitelor tarii la un moment dat.

Bunurile economice reprezinta totalitatea marfurilor si serviciilor care pot satisface o anumita trebuinta umana. Conceptul de bunuri are doua subdiviziuni: bunuri libere (naturale), de exemplu apa, aerul, lumina si bunuri economice, care se manifesta numai în legatura cu satisfacerea unor trebuinte umane. În functie de diferite criterii de clasificare, bunurile pot fi împartite în: materiale (servicii); directe (de consum personal); indirecte (de consum colectiv, de productie, de investitii, de transport). Între necesitatile umane si bunurile economice exista o legatura reciproca, în sensul ca exista o interconditionare a unora cu celelalte si o modificare reciproca a acestora.

Un concept cheie pentru stiinta economiei îl reprezinta cel de reproductie a activitatilor economice (de reluare de fiecare data, pe o scara mai larga a activitatii economice anterioare cu scopul de a satisface un numar mai mare de trebuinte). În reproductia activitatii economice intra urmatoarele sfere (diviziuni): productia; repartitia; circulatia; consumul bunurilor economice.

Productia este acea activitate economica prin intermediul careia se combina într-un mod creator, original, factori de productie, materiali si umani în vederea obtinerii de bunuri si servicii economice. Productia este de doua feluri: de bunuri si de servicii.

Repartitia bunurilor economice reprezinta un proces de dirijare la nivel social, prin mecanisme bine precizate, specifice fiecarui tip de societate umana, a bunurilor economice obtinute de acea societate.

Circulatia este un ansamblu de procese, de dirijare precisa a bunurilor si serviciilor într-o societate.

Consumul bunurilor reprezinta un domeniu distinct al activitatii economice - actul care consta în folosirea efectiva a bunurilor economice, activitate care verifica utilitatea acestora si concordanta lor cu nevoile si dorintele oamenilor. Consumul poate fi individual sau social. Din alta perspectiva, consumul mai poate fi intermediar (care consta în folosirea unor bunuri economice în procesul de productie, ceea ce duce la pierderea caracteristicilor esentiale ale acestor bunuri si obtinerea altora, cu alte caracteristici) si final (bunurile sunt folosite conform caracteristicilor pentru care au fost produse).

1.2. Activitatea economico-sociala si sociologia economica

Economia este o stiinta datatoare de solutii si concluzii, care-l îmbogatesc pe cel care o practica. Totul are legatura cu realitatea, cu viata de zi cu zi. Cifrele ascund în saptele lor activitatea oamenilor. În economie cifrele arata cum evolueaza o tara sau cum traiesc oamenii acelei tari.

La nivelul economiei unei tari se pot înregistra doua mari zone de desfasurare a activitatii economice: 1) macroeconomia - care reprezinta evidentierea la dimensiunea întregii tari a tuturor activitatilor economice desfasurate si, 2) microeconomia - totalitatea activitatilor economice înregistrate la nivelul unei întreprinderi sau a unei unitati economice (firme).

Economia se desfasoara în modalitati specifice la nivelul celor doua entitati si este extrem de importanta cunoasterea si stapânirea dinamicilor si interdependentelor de dezvoltare specifice acestora. Conceptele care explica aceasta dinamica sunt cele de fenomen si proces economic. Fenomenul economic reprezinta forma exterioara a activitatii economice, trasaturile esentiale ale acestei activitati, care pot fi cunoscute de oameni în mod distinct. Procesul economic reprezinta totalitatea transformarilor cantitative, structurale si calitative ale unei activitati economice, care pot fi cunoscute în timp si spatiu.

O legatura esentiala între activitatea economica si stiinta economica este ilustrata de premiile Nobel, pentru stiinte economice atribuite de 37 ani de zile. Premiul Nobel pentru stiinte economice din 1998, a fost atribuit de catre Academia Regala de Stiinte a Suediei, indianului Amartya Sen, pentru "contributii esentiale în cercetarea chestiunilor fundamentale ale bunastarii economice si analiza dezvoltarii".