Știința Economică

Curs
8.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Economie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 8 în total
Cuvinte : 4937
Mărime: 33.51KB (arhivat)
Cost: Gratis

Cuprins

TEMA 1

CARACTERIZARE A ŞTIINŢEI ECONOMICE CONTEMPORANE

1.1. Ştiinţa - caracteristici şi tendinţe actuale

1.1.1. Definirea ştiinţei

1.1.2. Legităţile şi procesele interne ale ştiinţei

1.1.3. Schimbări în sistemul corelaţiilor ştiinţei

1.2. Progresul ştiinţei economice

1.2.1. Realizări principale în ştiinţa economică

1.2.2. Procese esenţiale în ştiinţa economică

1.2.3. Controverse teoretice şi metodologice în ştiinţa economică

1.2.4. Insuficiente practice şi nevoia reconstrucţiei ştiinţei economice

1.2.5. Perfecţionarea metodologiei de cercetare ştiinţifică - o necesitate stringentă

Extras din document

1. ŞTIINŢA ECONOMICĂ ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ

Înţelegerea şi însuşirea problemelor de bază, esenţiale ale metodologiei cercetării ştiinţifice economice ar fi cât se poate de dificile, dacă nu imposibile, fără prezentarea, chiar şi sumară, a principalelor caracteristici definitorii ale ştiinţei în general. Ştiinţa economică, oricât s-ar particulariza, este şi rămâne o componentă a ştiinţei în ansamblul său.

1.1. Ştiinţa. Caracteristici şi tendinţe actuale

Ştiinţa este un fenomen definitoriu, dominant al lumii contemporane. Dezvoltarea ştiinţei este marcată de o revoluţie ştiinţifică fără precedent, prin amploarea şi consecinţele sale.

Cu toate că a fost frânată de o serie de factori (nivelul scăzut al tehnicii, diverse forme ale conştiinţei sociale, intervenţia statului, nivelul necorespunzător de dezvoltare a învăţământului s.a.), ştiinţa a înregistrat ritmuri accelerate în tot cursul formarii şi dezvoltării sale. Beneficiind de o independenţă relativ mai mare decât existenţa socială, şi mai ales de fermentul proceselor sale intime, ştiinţa contemporană a înregistrat ritmuri geometrice de afirmare. Spre ilustrare, folosim doar două exemple: Magellan a făcut ocolul Pământului în aproape 3 ani (intre 22 septembrie 1519 şi 8 septembrie 1522), pe când primului om în Cosmos i-au trebuit doar 90 minute. Tot astfel, dacă de la prima armă de foc până la motorul cu aburi a fost nevoie de 6 secole, între momentul producerii bombei atomice şi construcţia primei centrale atomice a fost nevoie de ceva mai mult de 10 ani.

Dintr-o activitate căreia i se comandau serviciile, ştiinţa reuşeşte în zilele noastre să anticipeze nevoile producţiei şi ale societăţii în ansamblu.

Ştiinţa, în ansamblul ei, devine o ramură economică de importanţă vitală; acesteia i se acordă fonduri sporite, efective tot mai mari de personal; se creează noi laboratoare, institute şi academii de ştiinţă; a început procesul de industrializare a ştiinţei care îşi accentuează astfel şi mai mult contribuţia şi aşa determinantă la progresul tehnologic, economic şi la cel social. Structura factorilor de producţie şi aportul lor la creşterea economică se schimbă substanţial, astfel încât, criteriul bogăţiei fiecărei naţiuni tinde să devină, tot mai pregnant, ştiinţa, progresul ştiinţific.

Datorită nivelului atins, ştiinţa este, în acelaşi timp, şi sursă de îngrijorare, de teamă, în anumite condiţii putându-se crea mari pericole pentru civilizaţia umană, inclusiv pentru viaţa planetei noastre.

1.1.1. Definirea ştiinţei

Ştiinţa este un fenomen extrem de complex, astfel că este dificil de dat o definiţie ştiinţei care să fie unanim acceptată. Ea apare ca:

- un ansamblu de cunoştinţe despre lume;

- o bază a concepţiei despre lume;

- o formă a conştiinţei sociale (o formă de reflectare a lumii în conştiinţă);

- o componentă a culturii spirituale; o componentă esenţială a factorilor de producţie.

Tadeusz Kotarbinski: „ştiinţa este orice cunoaştere care s-a maturizat suficient de mult pentru a putea fi predată ca disciplină în învăţământul superior".

Einstein: „ştiinţa este încercarea de a face diversitatea haotică a experienţelor noastre senzoriale să corespundă unui sistem de gândire uniform din punct de vedere logic".

Ştiinţa este „un ansamblu de cunoştinţe sistematizate şi verificate de practică". În mod adiţional, sunt menţionate şi alte condiţii pentru a fi ştiinţă, şi anume: la baza ştiinţei stau întotdeauna principii generale, legi, metode, procedee, instrumente specifice etc.

Ştiinţa are o structură, de regulă, cu mai multe laturi care constituie un tot unic, coerent, definit prin:

- materialul faptic acumulat de-a lungul întregului proces de dezvoltare a ştiinţei;

- ipotezele confirmate şi neconfirmate;

- rezultatele observaţiilor şi experienţelor, generalizările teoretice făcute pe baza materialului faptic (legi, teorii, axiome) şi confirmate de practică;

- modelul de cercetare a realităţii (metodologia).

Asemenea laturi se influenţează permanent, generând o dinamică specifică a ştiinţei în timp şi în spaţiu, reflectată în următoarele sensuri:

- ştiinţa este cunoaştere exprimată şi fixată într-un sistem determinat de semne, construit pe baza unor reguli precise;

- ştiinţa este întotdeauna formulată într-un limbaj de comunicare, având o determinare maximă (pentru fiecare nivel istoric dat);

- ştiinţa este un sistem de cunoştinţe despre legile funcţionării şi dezvoltării obiectelor;

- ştiinţa este o cunoaştere care poate fi verificată şi confirmată în mod empiric;

- ştiinţa este un sistem de cunoştinţe care cresc, se completează continuu. Această completare se realizează cu ajutorul celor mai perfecte metode de investigare;

- ştiinţa este cunoaştere exactă, universală şi verificabilă, exprimată prin legi (Dicţionarul Petit Robert);

Asemenea cerinţe se înscriu, deci, în patru componente ale ştiinţei (obiectul, structura, metoda şi limbajul), contribuind la cristalizarea mai multor definiţii date ştiinţei, fiecare având valoarea şi limitele ei.

1.1.2. Legităţile şi procesele interne ale ştiinţei

În dezvoltarea ştiinţei acţionează mai multe legităţi, dintre care menţionăm:

• ştiinţa se realizează treptat, prin acumulări sistematice în domeniul cunoaşterii. Crearea şi dezvoltarea ştiinţei reprezintă un proces istoric, mai lung sau mai scurt, în cursul căruia se descoperă mereu noi legi, teorii, axiome;

• succesiunea, folosirea şi îmbogăţirea continuă a cunoştinţelor acumulate de generaţiile precedente;

• drumul general al cunoaşterii ştiinţifice este acela al trecerii de la fenomen la esenţă, de la o esenţă mai puţin profundă la alta mai profundă; ea progresează către o cunoaştere tot mai adâncă şi mai cuprinzătoare a lumii obiective, apropiindu-se de infinit, asimptotic, de adevărul absolut;

• ştiinţa îşi organizează procesul cunoaşterii de la simplu la complex; întotdeauna, mai întâi, au fost studiate formele simple ale materiei si, mai apoi, formele cele mai complexe ale acesteia;

• legile naturii, societăţii şi gândirii sunt diferite de legile formulate de om, în ştiinţă. Ele nu sunt acelaşi lucru, nu se suprapun, pentru că omul de ştiinţă nu creează aceste legi, ci le reflectă mai mult sau mai puţin fidel. În procesul dezvoltării ştiinţei, gradul de exactitate a reflectării legilor naturii, societăţii şi gândirii create. Ştiinţa are menirea să aducă cunoaşterea ştiinţifică cât mai aproape de original, de realitatea care reprezintă obiectul de studiu;

• în ştiinţă, mai mult ca oriunde, acţionează lupta dintre idei vechi şi idei noi. Ştiinţa, prin esenţa sa, este ostilă spiritului conser¬vator, niciodată nu cedează. De exemplu, lupta dintre teoriile luminii - crepusculară şi ondulatorie - a durat două secole;

• ştiinţele nu sunt rupte şi independente unele de altele; ele se dezvoltă în legătură unele cu altele ca urmare a legăturii dintre diferite forme de mişcare a materiei.

Revoluţia ştiinţifică se datorează mai ales unor procese interne ale ştiinţei, dintre care menţionăm:

Preview document

Știința Economică - Pagina 1
Știința Economică - Pagina 2
Știința Economică - Pagina 3
Știința Economică - Pagina 4
Știința Economică - Pagina 5
Știința Economică - Pagina 6
Știința Economică - Pagina 7
Știința Economică - Pagina 8

Conținut arhivă zip

  • Stiinta Economica.doc

Alții au mai descărcat și

Politica Socială a Statului

Introducere La începutul sec.XXI punctul cel mai sensibil al politicii în ansamblu într-un stat modern este politica socială. În acest domeniu se...

Organizarea Controlului Financiar Preventiv la un Agent Economic

I. INTRODUCERE Economia de piaţă nu poate funcţiona decât prin respectarea şi aplicarea legilor, ceea ce presupune un control permanent,...

Contabilitatea Instituțiilor Publice

Apariția și adoptarea IPSAS-urilor în diferite țări Introducere: Datorită diversității schimbărilor de natură economică, socială, culturală și...

Etapele Procesului de Cercetare Științifică

Cunoaşterea ştiinţifică, după cum am văzut, este un proces complex. Aceasta include un moment al învăţării ştiinţifice şi unul al creaţiei...

Analiza sistemelor economice integrate metode de analiza și proiectare

INTRODUCERE Lucrarea de fata are ca obiectiv abordarea deficientelor practice din economie, evidentiind anumite tehnici de investigare, modelare...

Dezvoltarea economică

INTRODUCERE De-a lungul întregii sale existenţe omul a încercat să-şi satisfacă nevoile cât mai bine. Acest proces a presupus un ansamblu de...

Sisteme Informatice Integrate

Pentru caracterizarea sistemului informatic din cadrul unei institutii este necesar a se avea in vedere faptul ca: Un sistem informational este un...

Afaceri Internaționale

1.Realizaţi un comentariu de maxim o pagină cu privire la ireversibilitatea procesului globalizării, utilizând bibliografie specifică. În decursul...

Te-ar putea interesa și

Știința economică și tranziția la un nou sistem economic

Ca stiinta, obiectul economiei politice nu a fost definit dintr-o data, ci este rezultatul unei dezvoltari istorice indelungate. Odata cu aparitia...

Perspectiva Economica - Recenzie

1.Introducere Israel M.Kirzner este unul dintre liderii cei mai importanti ai generatiei actuale ai Scolii Austriace. Nascut la Londra, a trait in...

Economia ca Stiinta

Introducere in economie Viata pe care o avem de trait presupune consumul permanent d utilitati pentru a satisface necesitatile biologice, sociale,...

Economia și știința economică - rolul ei în economia de piață

INTRODUCERE In Antichitate ideile economice erau formulate si integrate in alte sisteme de gindire, in alte stiinte, cum ar fi...

Stiinta Economica si Interesul Public - Stiinta Economica si Interesul Privat

Economia publicã – consideraþii generale Economia publicã s-a nãscut într-un context de libertate individualã, în secolul al XVII-lea, asociind...

Economia Politică - Știință Economică Fundamentală

Introducere în economia politică Cu peste 2 secole în urmă, sistemul ştiintelor (cunoaşterea umană ştiinţifică) se îmbogăţea cu o nouă ştiinţă –...

Recenzie Perspectiva Economica

Introducere Israel M. Kirzner ( Yisroel Mayer Kirzner ) s-a nascut la 13 februarie 1930 in Londra, Anglia, ca fiu al unui bine cunoscut rabin. A...

Economia Intreprinderii in Cadrul Stiintelor Economice

1. Principiul economicităţii\a\a Un comportament raţional în situaţia de resurse limitate presupune să se acţioneze astfel încât: o cu un consum...

Ai nevoie de altceva?