Strategia Dezvoltării Durabile în Turism

Necesitatea dezvoltării durabile a turismului

În ultimele decenii turismul şi-a câştigat o poziţie importantă printre activităţile din domeniul serviciilor şi se află în plină dezvoltare. Industria turistică în complexitatea ei presupune interdependenţa a numeroase sectoare de activitate: cazare, alimentaţie publică, transporturi, agrement, comunicaţii, comerţ, la care se adaugă activităţile din construcţii, construcţii de maşini, amenajarea teritoriului, ş.a.

Prin specificul său, industria turismului este legată în mod direct de mediul înconjurător, mai mult decât alte ramuri industriale. Turismul urmăreşte să promoveze zone aparte, exotice, deosebite; cu cât resursele turistice (naturale sau antropice) sunt mai variate şi mai nealterate, cu atât atractivitatea lor este mai mare. Pe de altă parte, aceste zone sunt mai fragile şi necesită o protecţie deosebită. Datorită cererii turistice excesive, a extinderii necontrolate, a infrastructurii specifice neintegrate în mediul ambiant, unele destinaţii turistice au început să piardă teren. Poluarea rezultată din derularea activităţilor specifice turismului afectează resursele mediului, perturbă viaţa localnicilor, degradează patrimoniul natural în mod vizibil.

Pe baza definiţiei conceptului de dezvoltare durabilă s-a particularizat cel de turism durabil: acea dezvoltare care, printr-un management corespunzător al resurselor, satisface nevoile economice, sociale şi estetice ale turiştilor, menţinând concomitent procesele ecologice, biodiversitatea, integritatea culturală şi toate sistemele suport ale vieţii pentru generaţiile viitoare de turişti.

Pentru realizarea unei dezvoltări durabile a turismului sunt urmărite trei obiective esenţiale:

- controlul circulaţiei turistice

- amenajarea şi echiparea corespunzătoare a zonelor care sunt destinaţii turistice

- diversificarea produselor turistice prin introducerea unor noi forme de turism integrate mediului ambiant

Turismul durabil trebuie să contribuie la conservarea, protecţia şi restaurarea ecosistemelor planetei, să sprijine modul de producţie şi consum durabile. De asemenea, nu trebuie neglijată latura formativ – educativă a turismului durabil, prin care omul este conştientizat în legătură cu rolul pe care îl are în administrarea şi menţinerea nealterată a calităţii naturii.

Efectele distructive ale turismului

Activităţile turistice pot fi cauza directă a constrângerilor la care este supus mediul prin presiunea exercitată de turişti şi de infrastructura specifică acestora. Problemele se acutizează în condiţiile în care turismul cunoaşte o mare amploare în întreaga lume, acţiunile distructive asupra resurselor naturale prezentând o varietate şi o intensitate sporită de la an la an. Concentraţia în timp şi spaţiu care a caracterizat în ultimii ani activităţile turistice s-a repercutat în mod negativ asupra ecosistemelor. Cele mai afectate au fost regiunile de coastă, insulele, ecosisteme acvatice, siturile şi monumentele istorice cu valoare ridicată, peisajele unice, care au constituit puncte de atracţie pentru produse turistice din perspectivă economică. În Europa regiunile cele mai ameninţate pe plan ecologic ca rezultat al activităţilor turistice sunt Alpii şi Marea Mediterană.

Turismul, prin definiţie, presupune deplasarea la locul de petrecere a vacanţei; aceasta se face cu mijloace de transport, pentru că o destinaţie este cu atât mai atractivă, cu cât este mai departe de reşedinţa permanentă a turistului. Generată de turism, circulaţia motorizată, prin poluarea pe care o produce – fizică, sonoră, chimică – are un impact puternic asupra mediului. Cu toate acestea, numeroase studii au arătat că turiştii acordă o importanţă mare facilităţilor de acces către destinaţiile turistice, ceea ce face ca destinaţiile cele mai căutate să fie şi cele mai poluate datorită traficului intens. Datele arată că cel mai utilizat mijloc pentru transportul turiştilor este automobilul, din păcate şi cel mai nociv. Trenul, care afectează mult mai puţin mediul, se situează abia pe locul trei, în timp ce locul doi este ocupat de transportul aerian. Acesta pune serioase probleme datorită poluării fonice, combustibililor folosiţi, generatori de CO2 şi prin amplasarea aeroporturilor fără luarea în considerare a efectelor produse asupra oraşelor.