Strategia Întreprinderii

Conceptia strategica de abordare a întreprinderii se concretizeaza în trei aspecte definitorii:

- desfasurarea activitatii întreprinderii pe baza unor strategii economice cu un grad de fundamentare, aprofundare si formalizare adaptat conditiilor concrete de functionare a acesteia;

- previzionarea activitatii întreprinderii prin intermediul unui proces sistemic de planificare strategica, materializat în elaborarea unor planuri strategice prin care se realizeaza detalierea si concretizarea strategiilor economice;

- aplicarea strategiilor economice si a planurilor strategice prin adoptarea unui sistem performant de management strategic.

În conditiile exigentelor actuale, abordarea strategica a întreprinderii trebuie sa fie privita în strânsa legatura cu caracteristicile specifice altor doua conceptii privind functionarea ei: cea sistemica si cea logistica.

Este evident ca fiecare din cele trei modalitati de tratare a întreprinderii moderne are propria ei arie a problematicii incluse în obiectul sau. Dar, cu toate acestea, ele se definesc printr-o anumita zona de interferenta functionala, conform careia fiecare dintre ele asigura premisele necesare pentru celelalte doua, si, în acelasi timp, se bazeaza pe cerintele impuse de acestea.

În acest context, se evidentiaza o serie de trasaturi orientate spre obtinerea unor performente economico-financiare superioare, care, poate fi spus prin analogie, formeaza decalogul abordarii într-o conceptie strategica a întreprinderii.

1. Se refera la evolutia în viitor, pe termen lung sau mediu a activitatii întreprinderii, ceea ce implica un grad relativ mare de risc si incertitudine. În aceste conditii, se impune folosirea unor metode specifice de evaluare, urmarire si luare în considerare a efectelor generate de acestea.

2. Urmareste realizarea misiunii pe care si-a asumat-o întreprinderea, în contextul respectarii principiilor de politica generala prestabilite. Se asigura astfel fundamentul motivational al tuturor actiunilor strategice implicate.

3. Are în vedere ansamblul activitatilor din sfera sa de referinta, concentrându-se pe aspectele esentiale ale acestora, care conditioneaza viabilitatea întreprinderii.

4. Se fundamenteaza pe interdependentele existente între întreprindere si mediul în care aceasta functioneaza. Eficacitatea lor determina în mare masura performantele obtinute de întreprindere în activitatea sa.

5. Reflecta interesele generale ale celor mai importanti stakeholderi si rezultatele negocierilor explicite sau implicite cu acestia. Sansele de succes sunt cu atât mai mari cu cât gradul de reflectare este mai profund si cuprinzator, iar negocierile asigura câstigul asteptat pentru fiecare parte implicata.

6. Se bazeaza pe principiul echifinalitatii, conform caruia realizarea obiectivelor fixate se poate asigura prin mai multe combinatii posibile de resurse si modalitati de actiune. În aceste conditii, se impune fundamentarea unor optiuni strategice adaptate cerintelor si posibilitatilor concrete ale întreprinderii în perioada considerata.

7. Urmareste cu prioritate prefigurarea unui comportament concurential statornic, în functie de caracteristicile mediului de competitie al întreprinderii si pozitiile concurentiale ocupate în cadrul lui de catre diferitele afaceri din portofoliul acesteia.

8. Are în vedere obtinerea unui avantaj competitiv durabil, în raport cu misiunea întreprinderii, cu evolutiile contextuale ale potentialului ei si ale mediului sau concurential. Gradul de stapânire de catre întreprindere a avantajului competitiv detinut si capacitatea acesteia de a-l mentine pe termen lung reprezinta principalele criterii de evaluare a calitatii si utilitatii abordarii strategice.

9. Favorizeaza desfasurarea unui proces adecvat de învatare organizationala. Prin intermediul lui se amplifica capacitatea întreprinderii de a sesiza prompt schimbarile produse în mediul sau ambiant si de a reactiona imediat la acestea, în vederea adaptarii ei la noile exigente ale competitiei economice si ale clientilor sai.

10. Are ca scop fundamental obtinerea unei sinergii cât mai mari. Expresia ei economica consta în generarea unei valori adaugate sporite, recunoscuta pe piata de catre clientii întreprinderii, care sunt interesati de achizitionarea produselor oferite de aceasta.

În conditiile etapei actuale, abordarea strategica se impune cu necesitate, îndeosebi pentru realizarea imperativelor care definesc înalta performanta în functionarea întreprinderii moderne. Privita în linii generale, importanta conceptiei strategice poate fi sintetizata pe trei directii principale:

- creeaza premisele necesare pentru o buna confruntare a întreprinderii cu competitorii sai, în conditiile unui mediu turbulent, în continua schimbare si imprevizibil, caracterizat printr-o concurenta din ce în ce mai acerba;

- asigura satisfacerea într-o masura sporita a nevoilor si cerintelor specifice ale diferitilor clienti, în contextul amplificarii, diversificarii si individualizarii acestora;

- impune conceperea modificarilor în organizarea structurala si procesuala a întreprinderii, în vederea adaptarii ei la exigentele actuale ale mediului si competitiei economice.

Pe baza acestora, se asigura realizarea obiectivelor urmarite prin abordarea strategica a întreprinderii, referitoare în principal la: cresterea eficientei economice si competitivitatii ei, detinerea unei imagini mai bune pe pietele si în domeniile sale de operare, obtinerea unor profituri ridicate pe termen lung, cu caracter de stabilitate.

În esenta, acestea sunt caracteristicile unei întreprinderi de înalta performanta.

1.2. Caracteristicile mediului contemporan

În perioada scursa de la impunerea ei în cadrul preocuparilor economice (aproximativ, cel de-al saptelea deceniu al secolului anterior), abordarea strategica a cunoscut o continua evolutie ca urmare a schimbarilor care s-au produs în mediul de competitie si, implicit, la nivelul întreprinderilor, în tendinta lor de adaptare permanenta. Evolutia s-a materializat în aparitia unor noi concepte, metode si tehnici specifice abordarii strategice, precum si adoptarea unor modalitati adecvate de introducere a acestora în sistemele manageriale ale întreprinderilor.

Întreprinderile moderne îsi desfasoara activitatea într-un mediu deosebit de turbulent, dinamic si imprevizibil, care suporta mutatii profunde la intervale de timp relativ scurte si impune exigente sporite sub raportul competitiei economice si al obiectivelor de performanta vizate.

În acest sens, mediul contemporan se defineste printr-o serie de caracteristici care îsi pun amprenta asupra abordarii într-o conceptie strategica a întreprinderilor integrate în cadrul lui.

A. Accelerarea ritmului schimbarilor

În conditiile etapei actuale, procesele, produsele si tehnologiile, întreprinderile, pietele si domeniile de afaceri în care sunt ele implicate se schimba mult mai repede, la perioade de timp reduse, generând efecte inovatoare asupra tuturor sectoarelor de activitate.

În acelasi timp, se scurteaza semnificativ ciclurile de înnoire a portofoliilor de produse si a proceselor care asigura valorificarea lor, ca urmare a reducerii perioadelor de trecere de la stadiul de cercetare la cel de comercializare.

Ca urmare, întreprinderile pot obtine performante superioare numai prin folosirea unor strategii de adaptare permanenta la schimbarile mediului si de actiune în contextul oportunitatilor si restrictiilor impuse de acestea. În caz contrar, pozitiile concurentiale favorabile detinute pe pietele diverselor domenii de afaceri nu pot fi mentinute pe o perioada îndelungata.