Strategii de Dezvoltare a Organizațiilor de Afaceri

Etimologic cuvântul strategie provine din gresul „strategos” si reprezenta titulatura unuia din cei 10 magistrati supremi alesi pentru un an în Atena antica.

Apoi a dobândit semnificatie de „general” cu referie la rolul de conducator de armata în orasele stat ale Greciei antice.

În vremea lui Alexandru Macedon, sensul cuvântului se referea la capacitatea de a utiliza forta militara într-o confruntare si a crea un sistem de guvernare global.

Termenlul s-a încetatenit în vocabularul militar desemnând „arta de a conduce un razboi”.

Principii de baza ale strategiei politico-militare ale lumii antice le regasim în dezvoltarea pe termen lung ale marilor corporatii de astazi, combinate cu tehnologia actuala si sistemul prezent de valori.

În prezent termenul se utilizeaza în întelesuri diferite în functie de domeniul de studiu:

- arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile în vederea asi¬gu¬ra¬rii succesului într-o lupta (arta de a conduce un razboi) – definitie din domeniul militar;

- plan complet, care specifica ce optiuni va avea jucatorul în orice situtie posibila – teoria jocurilor din matematica;

- perceptia prin care se desemneaza un curs prestabilit de actiune pentru a so¬lutiona o situatie - DEX;

- schita sau proiect ce consta într-o manevra menita sa asigure depasirea unui concurent;

- modul în care întreprinderea actioneaza si aloca resursele în vederea realizarii obiectivelor;

- capacitatea de a crea avantajele competitive de mâine mai repede dacât sunt capabili concurentii sa le imite pe cele pe ca le poseda compania astazi.

Strategia este:

- un plan – formarea constienta a cursului actiunii;

- o manevra de pacalire – strategema, realizata cu scopul de a obtine un avantaj asupra acestuia;

- un model de comportament – consistenta modelului determina strategia,; lipsa consistentei denota lipsa strategiei;

- o pozitie – mod de localizare a întreprinderii în mediul extern;

- o perspectiva – un mod al întreprinderii de a reflecta prin „caracterul – personalitatea sa” lumea înconjuratoare (strategie – în domeniu militar; cultura – antropologi; ideologie – sociologi; teoria afacerii sau forta conducatoare – în domeniul managementului)

Constructia formala a unei strategii tine de:

- definirea unui misiuni, ca scop fundamental, si a unor obiective de atins;

- elaborarea unui program de etapizare a unor actiuni menite pentru atingerea obiectivelor;

- definerea unui set de politici care ghideaza actiunile;

- existenta unui mediu advers, competitional sau conflictual.

2. NIVELURI ALE STRATEGIEI ORGANIZATIILOR DE AFACERI

În functie de gradul de detaliere a scopurilor întreprinderii se pot identifica si niveluri ale strategiei (fig.1.1.):

La nivel de întreprindere Întreprinderea

La nivel de UAS UAS 1 UAS 2 … UAS n

Cum concuram pe piata?

Ce afaceri facem?

La nivel functional Unitatea productie 1 Unitate productie 2 Unitate productie n

Cum sustinem strategiile Distributie 1 Distributie 2 Distributie n

concurentiale Prognoze Service Relatii publice

la nivel de UAS-uri? Resurse umane Marketing Finante n

Financiar Contabilitate 2 Contabilitate n

Etc. Etc. Etc.

Fig.1.1. NIVELURI ALE STRATEGIEI ÎNTREPRINDERII

• la nivel de întreprindere – pornind de la misiunea si obiectivele strategice fundamentale ale întreprinderii;

• la nivel de unitati de afaceri strategice (UAS) – la acest nivel strategia se refera la:

- ce avantaj concurential fata de alti concurenti poate întreprinderea obtine pe un segment din sector particular?;

- cum poate întreprinderea fi competitiva pe un segment din sector particular?;

- ce oportunitati noi pot fi identificate sau create pe un segment din sector particular?;

- ce produse sau servicii pot fi dezvoltate si pe care segment din sector?;

- în ce fel pot fi convergente asteptarile consumatorilor cu realizarea obiectivelor strategice al întreprinderii, exprimate în termeni de profitabilitate, productivitate, eficienta si cresterea partii din sector?;

• la nivel operational – unde strategia se concentreaza asupra comparti¬mentelor functionale ale întreprinderii în termeni de resurse, competente functionale si armonizarea lor într-o arhitectura strategica ce va furniza în mod efectiv directia strategica de ansamblu.

3. ETAPELE DEMERSULUI STRATEGIC

Demersul strategic este specific conceptului de management strategic. Managementul strategic este treapta cea mai înalta a abordarii relatiei întreprinderii cu mediul extern. Întreprinderea îsi construieste viitorul prin dirijarea tuturor resurselor în vederea obtinerii unui avantaj concurential si realizarea unei flexibilitati a structurilor si procedurilor de planificare.

Managementul strategic este procesul prin care conducatorii determina directia pe termen lung si performantele întreprinderii, asigurând formularea atenta, alegerea corecta, implementarea si evaluarea strategiei.

Demersului strategic al întreprinderii este redat în Fig.nr.1.2.

În demersul nostru ne vom rezuma la punctarea etapelor analizei strategice, fundament al formularii si alegerii strategiilor.

În cadrul analizei strategice s-au desprins cinci elemente cheie cu influente prezente si viitoare a caror analiza permite identificarea pozitiei întreprinderii în cadrul mediului, respectiv formularea si alegerea optiunilor strategice:

1. Mediul extern al întreprinderii;

2. Capabilitatea strategica – resursele, competentele întreprinderii, pe care le regasim în mediul intern;

3. Cultura organizationala;

4. Asteptarile grupurilor de interesati;

5. Scopurile întreprinderii.