Strategii investiționale în afaceri

CAP. 1. INVESTIŢIILE ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALĂ

Rezumat

Investiţiile reprezintă factorul primordial al dezvoltării economiei, iar înţelegerea conceptului de investiţii va fi prima problemă abordată. De asemenea, este necesară o clasificare bine fundamentată a investiţiilor, precum şi impactul realizării unei investiţii asupra strategiei unei întreprinderi.

În ultima parte a acestui capitol sunt definite noţiunile de proiect de investiţii şi program de investiţii, precum şi evidenţierea caracteristicilor investiţiilor.

1.1. Conceptul de investiţii

Investiţiile reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale, a tuturor ramurilor şi domeniilor de activitate, a sporirii veniturilor, condiţie a creşterii nivelului de trai [7].

Orientările şi obiectivele cercetării economice, în etapa actuală, acordă o atenţie deosebită domeniului investiţiilor.

Conceptul de investiţie a fost şi este dezbătut în teoria economică din toate ţările, fiind exprimate mai multe opinii cu privire la conţinutul şi sfera de cuprindere a acestora.

Accepţiunea cea mai des întâlnită pentru definirea investiţiilor este aceea de cheltuială sau plasament de sume băneşti la un moment iniţial, pentru a obţine efecte ulterioare, iar numeroşi economişti, din diverse ţări, au căutat să surprindă cât mai multe aspecte legate de conţinutul şi mecanismul investiţiilor.

Un prim aspect în definirea investiţiilor se referă la faptul că acestea sunt opusul consumului imediat, care înseamnă distrugerea unei părţi din valoarea creată, în fapt, distrugerea de avuţie, investiţiile urmărind tocmai contrariul. În modelele de creştere economică ale lui Keynes, Harrod, Domar, investiţiile sunt considerate ca fiind egale cu economiile.

Economistul francez P. Aftalion afirmă că investiţiile reprezintă renunţarea la sursele băneşti lichide actuale contra speranţelor în obţinerea unor resurse viitoare, evident mai mari, care vor fi obţinute în timp.

O definiţie mai concretă este dată de P. Masse [19], care consideră că investiţiile reprezintă o cheltuială actuală, certă, realizată pentru obţinerea “unor efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte”. P. Masse stabileşte patru elemente esenţiale pentru o investiţie:

- Subiectul, reprezentat de cel care investeşte (persoană fizică sau juridică);

- Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc., deci modul în care se concretizează investiţia;

- Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual consumat pentru obţinerea acelui obiect concret;

- Efectele valorice, rezultate prin realizarea investiţiei, care se obţin în viitor şi reprezintă în realitate, o speranţă mai mult sau mai puţin certă.

Peumans [25] arată că a investi reprezintă a dobândi bunuri concrete, a plăti azi un cost în vederea obţinerii de venituri viitoare, renunţarea la o satisfacţie certă imediată în favoarea unei serii de speranţe repartizate în timp.

O altă definiţie dată de economiştii ruşi şi americani subliniază că nu este suficientă considerarea investiţilor ca o simplă cheltuială, ci trebuie avute în vedere două sensuri pentru o mai corectă delimitare a noţiunii de investiţie şi anume:

a. investiţia este o cheltuială, reprezentând o sursă financiară avansată şi consumată în prezent pentru a obţine efecte viitoare;

b. investiţia este în acelaşi timp, o acţiune, o lucrare concretizată în utilaje, construcţii etc., deci, multitudinea de active fixe şi circulante prin care se obţin întreprinderi noi, se modernizează, se reutilează sau se dezvoltă cele existente.

Cu alte cuvinte, investiţia trebuie analizată sub un dublu aspect:

- financiar;

- material sau fizic,

iar necorelarea celor două elemente face, practic nerealizabilă o investiţie.

În România noţiunea de investiţie are două accepţiuni:

- în sens larg, investiţiile sunt definite ca plasarea unor sume de bani în diferite domenii: economic, social, cultural, administrativ, militar etc., pentru a construi şi achiziţiona utilaje, instalaţii, clădiri, pentru a pregăti personal, în vederea realizării de noi tehnologii etc., dar şi pentru hârtii de valoare, angajamente în operaţii comerciale, bancare sau operaţii de bursă, inclusiv operaţii speculative;

- în sens restrâns, din punct de vedere economic, investiţiile se referă doar la cheltuielile prin care se creează sau se achiziţionează noi capitaluri fixe şi circulante, productive şi neproductive, pentru înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor active fixe existente în economie.