Structura și Funcționalitatea Economiei de Piață

Activitatea economică este o activitate specific umană prin care se urmăreşte

satisfacerea trebuinţelor indivizilor în limita resurselor existente. Eficientizarea activităţii

economice în sine s-a încercat prin diferite sisteme economice, singurul care s-a dovedit a

fi viabil până în prezent este sistemul capitalist – economia de piaţă. Este singurul sistem

economic care reuşeşte prin mecanismele pieţei să menţină un echilibru între cerere şi

ofertă şi totodată eficientizarea continuă a procesului de producţie în vederea utilizării cât

mai eficiente şi raţională a factorilor de producţie în vederea obţinerii de profit (expresia

eficienţei economice).

Principalii participanţi la activitatea economică în cadrul unei economii de piaţă

sunt oamenii în diferitele lor forme de organizare:

- salariaţi

- agenţi economici

- statul

La baza dezvoltării activităţii economice stau aspecte obiective (resursele

economice, factorii de producţie) şi aspecte subiective (acţiunea agenţilor economici).

Factorii de producţie

Factorii de producţie reprezintă totalitatea elementelor care participă la

producerea de bunuri şi servicii.

Principalii factori de producţie sunt: elemente naturale, munca, capitalul,

progresul ştiinţific şi tehnic, abilitatea şi priceperea producătorului (factorul

managerial).

Diversificarea şi dezvoltarea factorilor de producţie se realizează în strânsă

legătură cu dezvoltarea economică a statelor şi nu în ultimul rând cu capacitatea

inovatoare a agenţilor economici.

Procesul de multiplicare şi diversificare a factorilor de producţie are două

consecinţe imediate:

- sporirea şi diversificarea bunurilor de consum şi a serviciilor

- perfecţionarea calitativă a factorilor de producţie

Progresul tehnologic este elementul esenţial care accelerează diversificarea şi

multiplicarea factorilor de producţie.

Sporirea rolului cercetării ştiinţifice în ţările dezvoltate a avut un impact deosebit

asupra factorilor de producţie şi a eficientizării utilizării lor. Descoperirile ştiinţifice au

condus la accelerarea procesului internaţional de transfer de tehnologie în special către

ţările în dezvoltare, proces susţinut de fluxurile de investiţii străine directe. Pe lăngă

avantajul diversificării factorilor de producţie, dezvoltarea economică a condus şi la

utilizarea lor pe criterii ecologice, mergându-se pe ideea unei dezvoltări economice

durabile, care să asigure protejarea naturii şi a individului.

În procesul de producţie putem deosebi două modalităţi de creştere:

1. O creştere extensivă – în care creşterea cantităţii de bunuri rezultate în urma

procesului de producţie se realizează prin utilizarea unei cantitaţi din ce în ce mai mari de

resurse.

2. O creştere prin utilizarea intensivă a factorilor de producţie, creştere care are

ca rezultat sporirea cantităţii de bunuri obţinute cu aceaşi catitate de resurse. Are loc

maximizarea efectelor obţinute concomitent cu minimizarea consumului.

Natura

Iniţial se rezuma la pământ, dezvoltarea economică a condus la încorporarea

tuturor elementelor naturale brute care stau la baza producerii de bunuri şi servicii. În

această categorie intră: solul, subsolul, apa, resursele minerale, lemnul, râurile, marea,

oceanul. Factorii de producţie pe care îi oferă natura sunt limitaţi, singura soluţie este

extinderea activităţii economice în cosmos – apariţia a noi surse şi factori de producţie.

Dezvoltarea accentuată a activităţii economice, pe de o parte şi a tehnologiilor

folosite, pe de altă parte, ridică noi probleme în ceea ce priveşte factorul de producţie

natura. Este vorba de poluare, de depăşirea limitelor echilibrului ecologic.

Principalii factori care au condus la sporirea solicitărilor umane asupra

ecosistemului sunt:

- creşterea producţiei economice susţinută şi stimulată de politicile publice;

- tehnologiile poluante;

- lipsa cadrului legislativ necesar;

- scăderea puterii statelor în faţa presiunilor corporatiste.