Studii de Securitate

CURSUL I

1. Introducere – de ce un curs de metodologia studiilor de securitate?

2. Analiza ştiinţifică a realităţii sociale: cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică; algoritmul cunoaşterii în ştiinţele sociale; Necesitatea analizei ştiinţifice a domeniului securităţii. De la practica securităţii la ştiinţa securităţii

1. De ce un curs de metodologia studiilor de securitate?

1.1. pentru o înţelegere mai exactă a limbajului ştiinţific folosit în transmiterea cunoştinţelor la celelalte discipline ale acestui program de master.

Transmiterea unor cunoştinţe teoretice implică utilizarea unor elemente specifice limbajului ştiinţific, cum sunt cele de noţiune, concept, definiţie, dimensiune, indicatori, operaţionalizare sau sistem, funcţionare, structură etc., care, dacă nu sunt bine precizate, riscă să inducă multe confuzii, greu de stăpânit ulterior.

O înţelegere mai bună au deja proaspeţii absolvenţi ai facultăţilor de ştiinţe sociale. Cum, însă, la acest program de master vin şi mulţi cursanţi având altă formaţie profesională sau care au întrerupt studiile pentru o perioadă mai lungă de timp, am considerat foarte necesară o abordare treptată, după o succintă introducere sau reluare a elementelor de bază ale „logicii” analizei ştiinţifice.

Avem convingerea că, în felul acesta, toţi cursanţii, indiferent de profil şi de momentul finalizării studiilor anterioare, se vor putea bucura de o şansă similară, la început de drum.

1.2. pentru a putea delimita produsele obiective, cu caracter ştiinţific, de alte forme de cunoaştere socială, cu care coexistă la un moment dat (limbajul ideologic, jurnalistic, mituri şi stereotipuri etc.).

Pentru viitorul specialist în domeniul securităţii, este foarte important să-şi formeze o gândire alternativă, care să-i permită să identifice din ansamblul informaţiilor şi cunoştinţelor disponibile la un moment dat într-un câmp social, pe acelea care sunt obiective şi relevante pentru rezolvarea unei situaţii particulare.

El trebuie să-şi însuşească limbajul ştiinţific pentru a putea privi critic atât formele şi produsele intelectuale de pe piaţă cât şi pe cele neştiinţifice, pe care le poate utiliza ca informaţie primară în propriul său demers analitic.

1.3. pentru a câştiga mai multă rigoare şi precizie în comunicarea cu profesorii şi în elaborarea lucrărilor solicitate.

Metodologia este „gramatica” limbajului ştiinţific. La un curs, profesorul transmite un set de cunoştinţe despre o anumită temă, folosind regulile acestei gramatici, o anumită logică explicativă pe care, adesea, studentul, în absenţa unor prenoţiuni metodologice, nu o conştientizează, ca atare. Prin urmare, el va tinde să reţină doar cunoştinţele noi (informaţiile) primite, pe care va fi tentat să le reproducă, utilizând însă gândirea proprie, anterioară, neconştientizată şi netransformată. La seminarii sau în lucrările scrise, studentul riscă să se raporteze exclusiv la cunoştinţele acumulate, menţinându-şi propria logică, adesea neştiinţifică. Discursul rezultat va fi unul inexact, cantonat în sfera opiniilor nestructurate. Câştigul său se va limita la acumularea şi sistematizarea unor cunoştinţe noi.

Riscă astfel să se piardă unul dintre sensurile majore ale acestui program de master, respectiv mobilizarea experienţei particulare şi a creativităţii studenţilor în dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice, obiective în domeniul securităţii.

1.4. pentru a putea coopera eficient cu diverşi specialişti.

Desigur, nu toţi cursanţii acestui program de master se pregătesc să ajungă cercetători în cadrul unor institute specializate în studii de securitate. Este nevoie, însă, de un nivel minim de cunoştinţe despre metoda ştiinţifică, pentru a uşura comunicarea ulterioară cu persoanele specializate în cercetarea sociologică a domeniului securităţii.

Când comanzi un sondaj de opinie, de exemplu despre percepţia socială a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii, este bine să ai deja un set de cunoştinţe de bază despre ceea ce înseamnă: populaţia ţintă, reprezentativitatea unui eşantion, elaborarea unui chestionar, ipotezele de lucru etc., pentru a şti să soliciţi şi să pretinzi expertului sau institutului de sondaj date cât mai precise şi mai relevante pentru tema aleasă.