Suport curs relații economice internaționale-partea 1

1. GLOBALIZAREA VIETII ECONOMICE

Schimburile comerciale au loc preponderent între firme din tari diferite, entitati juridice independente, chiar daca, în ultima perioada, un rol semnificativ îl detin fluxurile de bunuri si servicii din cadrul firmelor multinationale. Mediul tranzactiilor economice, în general, este format din reglementari, institutii si organizatii care-si dobândesc legitimitatea prin tratativele dintre guvernele statelor-natiune. În plus, politicile statelor influenteaza destul de mult dinamica si distributia geografica a fluxurilor comerciale. Dreptul comertului international si uzantele de afaceri sunt, într-o anumita masura, determinate de sistemele juridice nationale si practicile reprezentative de afaceri (de exemplu, sistemul continental-european, cel anglo-saxon etc.).

Globalizarea poate fi considerata un proces de crestere a interdependentelor economice între tari si a integrarii pietelor mondiale. Cu alte cuvinte, globalizarea economica este definita prin trasatura ei esentiala – intensificarea mobilitatii internationale a factorilor de productie, a ideilor si tehnologiilor.

În literatura de management, globalizarea este definita ca un proces complex, multidimensional, care cuprinde, în proportii diferite, regiuni si tari diferite si determina schimbari structurale ale firmelor, industriilor si pietelor în întreaga economie mondiala.

Cel mai adesea, autorii din domeniu vorbesc de o dubla semnificatie a globalizarii: globalizarea pietelor (a fluxurilor comerciale si financiare) si globalizarea productiei (procese de productie la nivel global).

Procesul de internationalizare implica simpla extindere a activitatilor economice între statele-natiune si este, în esenta, un proces cantitativ care determina cresterea ariei geografice a activitatilor economice.

Procesul de globalizare este calitativ diferit de internationalizare. El cuprinde nu doar expansiunea geografica a activitatilor economice peste granitele nationale, ci si integrarea functionala a unor asemenea activitati dispersate international.

Evolutia catre o astfel de economie globala (economie mondiala globalizata) presupune cresterea ca importanta a relatiilor intra-regionale (integrarea economica regionala), a conexiunilor între firmele multinationale si a relatiilor intra-firma, a fluxurilor financiare si valutare aproape independente de cadrul institutional/reglementativ al statelor etc. Daca vechea economie mondiala era caracterizata de relatii internationale în care principalul rol îl jucau fluxurile economice între state, economia mondiala globalizata este marcata de conexiuni si retele globale, precum sistemele informationale, procese de productie globale si tranzactii monetare pe întreg spatiul economiei mondiale, independente de sistemele economice nationale.

Conceptul de economie globala nu este unul recent. Cu peste doua decenii în urma, Peter Drucker vorbea de economia transnationala, ca realitate diferita de economia mondiala. Spre deosebire de economia mondiala în care unitatea esentiala este statul national, economia transnationala include patru unitati importante: statele nationale, formele de integrare regionala, corporatiile transnationale si economia mondiala propriu-zisa, bazata pe fluxuri informationale .

Raspândirea în literatura de specialitate si patrunderea în limbajul comun a acestui concept sunt de data ceva mai recenta. Practic, odata cu noile tehnologii informationale si de comunicatii (Internet, digitalizarea telecomunicatiilor, transporturile containerizate etc.), economia globala a devenit o sintagma larg acceptata.

John Dunning defineste economia globala în mod evolutiv, prin raportare la dinamica productiei internationale si a politicilor guvernamentale în domeniul mobilitatii internationale a capitalurilor, în special, al investitiilor straine directe. Practic, economistul britanic foloseste propria sa teorie a afacerilor internationale (asa-numita „paradigma Oli”) pentru a explica economia globala . Pe baza acestei paradigme, Dunning identifica cinci stadii de evolutie a economiei globale, care, desi nu reflecta în exclusivitate dezvoltarea productiei internationale, se suprapun în mare parte peste aceasta: