Tehnica plăților internaționale

CONTRACTELE COMERCIALE INTERNAŢIONALE

Negocierea şi contractarea în afacerile internaţionale

Contractarea. Tipuri de contracte comerciale internaţionale

Contractele sunt instrumente juridice de mare utilitate în organizarea activităţilor economico-sociale şi a vieţii în general. Un contract reprezintă un acord care defineşte o relaţie între 2 sau mai multe părţi În domeniul comercial, contractul presupune 2 parteneri între care se stabileşte un acord, în scopul derulării unei afaceri (o vânzare-cumpărare, o închiriere, un gaj, prestarea unui serviciu, transmiterea unui drept etc.)

Principalele tipuri de contracte sunt:

- contracte internaţionale de vânzare;

- contracte internaţionale de cooperare;

- contracte de executare de lucrări în străinătate (de antrepriză);

- contracte de depozit;

- contracte de comision sau consignaţie;

- contracte de mandat sau reprezentare comercială;

- contracte de expediţii, asigurări şi transporturi internaţionale;

- contracte de transfer internaţional de tehnologie (contracte de licenţă, de know-how, de consulting-engineering etc.);

- contracte de turism internaţional;

- contracte internaţionale de finanţare (contracte de forfaiting, factoring, leasing etc.);

- contracte specifice operaţiunilor combinate (reexport, prelucrări în lohn, switch, franşiza etc.)

Părţile într-un contract internaţional:

- au posibilităţi mai reduse de a se întâlni faţă în faţă;

- de regulă, au valori sociale şi practici diferite;

- legile cărora li se supun sunt impuse de administraţii distincte, cu practici şi sisteme juridice diferite.

Aspecte care influenţează contractele comerciale internaţionale

Extraneitatea. Spre deosebire de contractele interne, contractele internaţionale presupun existenţa unuia sau mai multor elemente de extraneitate:

 partenerii pot fi străini unul în raport cu celălalt

 obiectul contractului poate fi străin în raport cu unul dintre parteneri

 locul unde se execută contractul poate fi

Balanţa puterii contractului constă în înţelegerea reciprocă la care ajung două părţi aflate pe poziţii adverse. În cele mai multe situaţii contractuale, una din părţi deţine o poziţie mai puternică decât cealaltă.

Balanţa puterii poate să încline:

- în favoarea părţii care redactează contractul scris.

- În favoarea părţii celei mai familiarizate cu forma scrisă a contractelor şi a cărei ţară are un sistem mai evoluat de executare contractuală

Balanţa puterii poate avea o importanţă deosebită în cazul executării silite. Aici este valabil „reversul medaliei”: balanţa poate fi defavorabilă părţii mai puternice în negocierea contractului. Instanţele judecătoreşti şi arbitri refuză adesea să impună executarea unor clauze care apasă într-un mod nerezonabil asupra unei dintre părţi sau care sunt în general neprincipiale.

Diferenţe între practicile de afaceri. În contractele internaţionale, este important să se stabilească clar drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi. Dacă în contractele încheiate între parteneri din aceeaşi ţară, clauzele lipsă pot fi uşor completate cu practicile şi prevederile legilor comerciale în vigoare în ţara respectivă

Aspecte transculturale. Diferenţele de ordin cultural nu influenţează doar negocierile cu partenerii străini ci şi gradul în care bunurile şi serviciile exportatorului sunt acceptate pe piaţa importatorului. În afaceri, cultura este acel ansamblu de reguli ce guvernează modul de derulare a tranzacţiilor comerciale între cetăţenii unor state diferite.