Extras din document
Partea I-a
Prezentarea cursului
1.1 Educaţia economică parte integrantă a pregătirii profesionale inginereşti
Pregătirea studenţilor ingineri este orientată înspre satisfacerea anumitor cerinţe profesionale de bază:
• A găsii soluţii ştiinţifice, tehnice şi tehnologice de rezolvare a problemelor (problem solving) şi a descoperi probleme (problem finding) proprii unui domeniu de activitate determinant;
• A concretiza aceste soluţii într-un proiect;
• A transpune proiectul în producţia industrializată;
• A asigura buna funcţionare a proceselor tehnologice;
• A perfecţiona calitatea produselor şi serviciilor;
• A urmări comportarea bunurilor de folosinţă îndelungată la consumatori şi a asigura servicii de mentenanţă.
- În toate aceste situaţii, inginerul se confruntă cu o multitudine de probleme şi concepte economice:
- Costuri;
- Preţuri;
- Rentabilitate, eficienţă, profit;
- Concurenţă şi probleme de piaţă;
- Investiţii, credit, dobânzi, etc.
- Raţionalizare, organizare, gestiune, management şi administrarea modului de alocare a resurselor economice.
- Aceste probleme se complică dacă inginerul este pus să conducă o firmă sau un departament.
- Este adevărat că inginerul posedă cunoştinţe tehnice de specialitate şi tehnici de calcul pentru corelarea unor procese complexe sau pentru determinarea unor variabile şi factori de influenţă,
- DAR dacă nu cunoaşte specificul fenomenelor economice, rezultatele pot fi eronate.
- Procesul de producţie are două laturi inseparabile:
- Una tehnică;
- Şi una economică.
- Cel mai adesea, latura economică este mult mai constrângătoare decât cea tehnică, deoarece alegerea tehnologiilor este o funcţie de investiţii, iar dimensionarea lor este o funcţie de rata dobânzii la capitalul împrumutat.
- Inginerul trebuie să cunoască mecanismul de formare a preţului de echilibru pe piaţa factorilor de producţie: resurse naturale, muncă şi capital pentru a construi o funcţie de producţie care să exprime dozajul optim al factorilor, adică să optimizeze acţiunile şi activităţile economice, respectiv decizia economică.
- Orice decizie tehnico-economică este o problemă de optimizare, fie că este vorba de :
- Decizii individuale ale producătorilor şi consumatorilor: persoane, menaje, firme, (decizii microeconomice)
- Decizii vizând sistemul economiei naţionale şi structura acesteia pe ramuri şi sectoare (decizii macroeconomice).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Teoria Economica
- Cap 1.doc
- Cursul 2 si 3.doc
- Cursul 4 si 5.doc
- Cursul 6.doc
- cursul 7.doc