Teoria Politicii Economice

Oamenii ca şi alte vieţuitoare care trăiesc în grup, în societate petru a exista trebuie să-şi asigure cele necesare pentru fiecare, in mod individual, cât şi cele pentru satisfacerea trebuinţelor colective care decurg din faptul ca îşi duc existenţa împreună. În timp, nevoile şi unele şi altele s-au amplificat şi s-au diversificat extem de mult. Problema satisfaceriiacestora capteaya toate resursele, atât potenţialul fiecăruia, cât şi pe cel al societăţii ca expresie a sinergiei acţiunii în grup. Dar pentru ca resursele la care oamenii pot apela în fiecare moment sunt limitate în raport cu nevoile, ei sunt puşi în situaţia de a alege, de a decide de fapt care dintre nevoi se vor satisface şi în ce măsură. Desigur, în acest parcurs, oamenii aleg, îşi stabilesc obiectivele după diferitele criterii şi i-au măsuri pentru a le asigura resursele în vederea îndeplinirii lor.

Volumul nevoilor are tendinţa generală de creştere mai lentă sau mai rapidă, iar structura lor se îmbogăţeşte şi se modifică neîncetat. Si resursele au o dinamică proprie ca volum şi structură. În acest proces, anumite nevoi şi resurse se diminuează sau chiar dispar, pe când altele cresc rapid. Acesta perpetuă mişcare a nevolilor şi resurselor permanentizează alegerea ca activitate a nevolilor şi resurselor prin care se stabilesc obiectivele ce trebuie realizate, precum şi preocuparea asigurării resurselor pentru înlocuirea lor. Această problematică se pune pentru toate domeniile existenţei umane, dar cea mai mare importanţă revine economiei datorită rolului pe care acesta il are. Desigur, nu trebuie subestimat nici faptul că importanţa diferitelor demenii ale existenţei umane se modifică în timp şi nici interacţiunea sau intercondiţionarea care există între domenii, ceea ce amplifică foarte mult atât stabilirea obiectivelor cât şi asigurarea resurselor pentru orice domeniu dar în mod deosebit pentru economie, aceasta susţinând cu resursele sale specifice toate celelalte domenii şi bucurându-se de resurse provenite de la ele.

Preocupările privind identificarea şi alegerea nevolilor ce ţin de domeniul economic se/şi? Constituie obiective care trebuie îndeplinite, precum şi asigurarea mijloacelor necesare în acest scop s-au cristalizat în timp constituind obiectul politicii economice. Teoria, dar mai ales practica acestia condiţionează din ce în ce mai mult existenţa oricărei societăţi şi de aceea i se acordă o importanţă tot mai mare.

I. DOMENIUL DE STUDIU

Denimirea provine din limba greacă veche şi este formată din trei cuvinte:

-Polis – scoietate, oraş, grup mare de oameni,

-Oikos – economie, gospodarie, administrare,

-Normos – norme, reguli, proceduri.

Deci reguli, moduri în care în cadrul unei economiei unei societăţi, localităţi, regiuni se aleg nevolile ce trebuie satisfăcute şi se asigură realizarea lor. Aceste probleme apar datorită faptului că:

- Oamenii trăiesc în societate (grup) şi au nevoi colective de genul organizării, apărării, modului de a se onduce, dirijării circulaţiei etc;

- Oamenii trebuie să-şi asigure hrana, locuinţa etc. Asemenea nevoi sunt individuale, în general, dar pentru că le au toţi membrii societăţii îi preocupă pe toţi.

- Etimologic: POLITICĂ – a trăi în societate.

- În sens curent: POLITICĂ – arta sau ştiinţa de a guverna un stat, o ţară.

- Politica economică este componentă a ştiinţei economice. Ea însăşi este o ştiinţă economice cu un domeniu de studiu propriu.

- Orice ştiinţă este o sumă de idei sistematizate logic despre un domeniu anume, idei care au un grad de concordanţă cu realitatea astfel încât folosindu-le oamneii ajung sa realizeze ceea ce îşi propun.

La fel stau lucurile şi în politica economică.

- Pentru a vorbi de politca economică trebuie ca acţiunea sau absenţa acesteia să fie deliberată. Caracterul conştient este fundamental.

- În ştiinţa conducerii (management) POLITICA este ansamblul regulilor de orientare a acţiunii. Fixează ansamblul de finalităţi (ţinte), de scopuri sau obiective în funcţie de punctele forte şi slabe ale firmei, de variabilele mediului economico-social. Similar, POLITICA ECONOMICĂ este „Acţiunea puterii publice care se concretizează în definirea obiectivelor economice şi sociale şi asigurarea mijloacelor necesare pentru a le realiza” (Lexique, Dalioz, 1945)

- Alte definiţii:

- „... politica economică constă în reunirea (asigurarea MA?) unui număr corespunzător de mijloace pentru realizarea scopurilor” Jan Tinbergen

- „Politica economică este ansamblul deciziilor puterii publice în vederea orientării puterii publice într-un sens considerat dorit de către toţi” J.B. Vinien

- „Comportamentul statului faţă de funcţionarea economiei unei ţări” Dicţionar de economie, Ed. Economică 2001

- „Componentă a teoriilor economice care tratează diferitele firme în care statul poate interveni pentru a inversa conjuncturamai ales în ceea ce priveşte evoluţia producţiei şi a universului preţurilor” Dictionnaire de Economie Larousse, Le Monde

- „Ansamblul acţiunilor statului care vizează modificarea situaţiei economice” Michel Cabannes

- Între numeroasele definiţii care se dau politicii economice sunt asemănări care merg până aproape de identic dar şi deosebiri. NOTA: Ceea ce au în comun toate definiţiile şi exprimă acestea în mod direct sau indirect este legătura foarte strânsă între politica economică şi stat, puterea publică, guvernul sau puterea politică. Toate aceste puteri au în comun acelaşi sens, cel de putere politică.

- Puterea politică „este realizarea în practică a efectelor diferite în relaţia de la conducători la conduşi. (B. Russel, H. Lasswel). În teoria americană a puterii politice T. Parsons susţine ca „scopurile puterii politice sunt scopurile comunităţii” (societăţii)