Teoria Uniunii Vamale

1. Integrarea comercială – componentă de bază a integrării economice

Integrarea economică regională este consecinţa fenomenului de intensificare a interdependenţelor dintre economiile naţionale. Alături de legăturile financiare, tehnologice, turistice etc, relaţiile comerciale constituie una din cele mai importante forme de concretizare a interdependenţelor. În consecinţă, integrarea comercială constituie o componentă de bază a procesului de integrare economică.

În esenţă, integrarea comercială ar putea fi definită ca un proces complex de liberalizare progresivă a schimburilor între ţările participante.

Dacă ne raportăm la cele cinci stadii progresive ale integrării economice, constatăm că integrarea comercială le defineşte pe primele două şi rămâne caracteristica de fond a următoarelor trei.

Astfel:

I. Zonele de liber schimb se definesc prin regimuri preferenţiale de taxe vamale sau prin eliminarea completă a taxelor vamale şi eventual a barierelor netarifare din calea schimburilor comerciale reciproce cu anumite produse (industriale – de exemplu) sau cu toate categoriile de produse dintre statele aderente.

II. Uniunea vamală – considerată atât în teorie, cât şi în practică ca adevăratul nucleu de formare a unui bloc economic integrat regional, păstrează caracteristica de liberă circulaţie a bunurilor între membri, dar implică în plus şi adoptarea unui tarif vamal comun faţă de ţările terţe. Păstrând şi aprofundând liberalizarea comercială, următoarele trei stadii adaugă noi trăsături, după cum urmează:

III. Piaţa comună – caracterizată şi prin libera circulaţie a factorilor de producţie şi a activelor financiare.

IV. Uniunea Monetară – presupune şi politica monetară comună şi o piaţă unică a capitalului; iar

V. Uniunea Economica şi Monetară – se caracterizează în plus prin politici economice commune şi strategii de dezvoltare convergente (vezi Nechita V., p. 107)

Având în vedere că liberalizarea comercială este elementul de fond al integrării economice, teoria uniunii vamale se înscrie ca principalul fundament teoretic al procesului de integrare.

2. Teoria uniunii vamale : obiectul de analiză şi ipotezele ei

Teoria clasică a comerţului internaţional demonstrează că liberul schimb la scară mondială este soluţia ideală,dar bineînţeles, pentru o lume ideală.

Cum liberalizarea completă la scară mondială, nu apare realizabilă , teoria uniunii vamale

demonstrează că liberalizarea la scară regională este “o a doua cea mai bună soluţie” faţă de liberul schimb generalizat la scară globală.

Printre reprezentanţii cei mai de seamă ai teoriei uniunii vamale se numără:

- Jacob Viner – 1950

- Jan Tinbergen – 1954

- James Meade – 1955

- Bella Balassa – 1961

- R. G. Lipsey – 1970

- Harrz G. Johnson – 1973

Localizarea în timp a primelor contribuţii evidenţiază că teoria uniunii vamale a apărut anterior constituirii grupurilor regionale : CEE, AELS etc.

Teoria uniunii vamale are ca obiect de analiză studiul efectelor generate de constituirea unei uniuni vamale la nivelul economiei fiecărui stat membru şi la nivelul grupului de state aderente în planul comerţului exterior şi al bunăstării economice. Ea studiază de asemenea efectele de antrenare sau cele restrictive asupra comerţului cu restul lumii.