Teorii Economice - Teoria Valorii - Munca - Utilitate și Exploatare

Introducere

Cu excepţia unor texte despre bani, inflaţie, schimb si utilitate, ştiinţa economica debutează in secolul al XVIII- lea cu scrierile fiziocratilor francezi, lucrările lui Cantillon si Hume, dar in special cu cele apartinBnd lui Adam Smith. Ideile economice ale scolasticilor, fiziocratilor si mercantilistilor au constituit rădăcini ale conceptelor care au fost eventual articulate intr-un sistem mai mult sau mai puţin unificat al economiei clasice de economişti clasici ca Adam Smith, David Ricardo, John Stua rt Mill si alţii. Aceşti autori sunt primii economişti on sensul modern al termenului, deoarece ei au onteles ca ceea ce trebuie studiat este economia ca sistem, i.e. sistemul economic.

Pentru gînditorii de la sfersitul secolului al XVIII-lea si începutul secolului al XlX-lea, exista o nevoie reala de a gasi un mod de definire care sa justifice concepţia unei ştiinţe noi si complet separate. Cea mai semnificativa schimbare de opinie a clasicilor in raport cu mercantilismul, a fost increderea in consecinţele fluxului natural al forţelor economice si viziunea unui sistem economic armonios, care nu necesita intervenţie din partea unor forte exterioare Daca scolasticii au considerat potrivit sa încredinţeze bisericii partea morala a activităţilor economice si mercantilistii au susţinut intervenţia guvernamentala, clasicii (ca de altfel si fiziocratii) au fost in favoarea pieţelor neregularizate si a libertăţii individuale maxime.

Dezvoltarea si înflorirea gindirii clasice intre anii 1776 si 1870, a generat doua atitudini in ceea ce priveşte armonia sistemului economic (Landreth si Colander, 1989). Pe de o parte, sistemul de gindire economic predominant si ortodox, care cu anumite modificări continua sa accepte in prezent ideea de sistem economic „care se autoreglează", desi ideea de intervenţie pentru ondreptarea eşecurilor pietiei (e.g. teoria bunurilor publice, teoria externalitatilor) a evoluat ca importanta. Pe de alta parte, exista anumite idei economice heterodoxe care neaga armonia acceptata de economiştii clasici si identifica conflicte majore on sistemul economic care necesita schimbări instituţionale fundamentale (e.g. economia marxista).

Analiza perioadei de onceput a capitalismului on Europa de Vest a generat dezbateri cu privire la cauzele apariţiei capitalismului ca sistem. Una din cele mai populare abordări este ideea ca reforma Bisericii creştine si stabilizarea protestantismului drept opţiune religioasa, a

transformat modul de a gindi al individului cu privire la munca. Aceasta abordare este fundamentata pe rezultatele studiilor lui Tawney (1926) - „Religia si înflorirea capitalismului" si Weber (1930) - „Etica Protestanta si Spiritul Capitalist".

Desi o teorie închegata a valorii munca este prezenta abia in Avuţia Naţiunilor, încercări de a formaliza categoria munca ca sursa a valorii au aparţinut lui William Petty (1623- 1687), Dudley North (1641- 1691) si John Locke (1623- 1704). Valoarea in acest context depinde de cantitate a de munca cheltuita sau timpul de munca individual dedicat producerii unui bun; daca doua mărfuri incorporează aceeaşi cantitate de munca, in mod necesar acestea vor avea aceeaşi valoare de schimb.

TEORIA VALORII-MUNCA; UTILITATE SI EXPLOATARE

Sistemul economic smithonian: utilitate si valoare

In ceea ce priveşte ştiinţa economica, economiştii au făcut numeroase oncercari de a descrie acest cimp de cercetare particular si de a demarca on mod clar obiectul si natura studiului economic. Mai mult, au discutat pe larg relaţia dintre economist, teolog, moralist, jurist, mai apoi sociolog sau psiholog, in încercarea de a determina punctul de vedere al economistului. Adam Smith (1723-1790) este unul dintre autorii care au scris in aceasta tradiţie; preocupările sale s -au extins la filosofía morala, ştiinţe sociale sau ştiinţele naturii.

Noţiunea de om economic era familiara scriitorilor din secolul al-XVII -lea; scolasticii au parafrazat de exemplu ca fiecare va acţiona conform propiului interes. Semnificaţia propriului interes a fost remarcata si in literatura mercantilista. Atitudinea generala era teama ca motivaţia obţinerii de profit va ruina producătorii, iar avantajele sociale vor dispare in lipsa intervenţiei guvernamentale. In secolele XVIII-XIX, un număr crescind de autori economici se opun politicilor guvernamentale deoarece, avind date cazurile de incompetenta guvernamentala,

rezultatele comerciale pot fi inferioare celor care provin din comerţul neregularizat. Secolul al-XVIII-lea aduce cu sine cBteva analize excepţionale despre funcţia si rolul profitului: Fabula albinelor si Vicii private, beneficii publice (1714) de Bernard Mandeville (1670- 1733), ale căror mesaj este ca activitatea privata este condusa de egoism sau interes propriu, fapt ce poate avea consecinţe sociale dezirabile numai sub managementul guvernului. Smith, ca si Hutcheson de altfel, a avut opinii împotriva ideilor lui Bernard Mandeville (1670-1733), expuse in fabula albinelor; Smith si Mandeville au pornit de la aceeaşi prezumptie, si anume ca indivizii sunt motivaţi de egoism atunci cind acţionează intr-un anumit fel. Smith a concluzionat ca interesele egoiste pot genera armonie sociala, on timp ce Mandeville a argumentat ca sistemul economic necesita intervenţii exterioare ca urmare a consecinţelor nefaste ale egoismului si interesului personal.

Studiul lui Richard Cantillon (1680- 1734) - Eseu despre natura comerţului general (1755) oferă o mai buna ilustrare a faptului ca investigaţia economica este in schimbare : autorul a aplicat teoria economica la problema alocării resurselor si a investigat consecinţele modificării cererii sau ofertei asupra preţului. Chiar si inainte de 1700, a fost construit un tabel empiric ce făcea legătura dintre creşterea preturilor si scăderea producţiei, implicind de fapt relaţia cererii (pret-cantitate). Noile principii ale economiei politice din secolul al-XVIII -lea au fost diferite

de pamfletele din secolul al-XVII-lea, iar creşterea sofisticării analizei economice este clara; divergenta de la ideile scolastice a fost stimulata de dezvoltarea ştiinţei si admiraţia pentru fizica Newtoniană.