Termenul de Comunicare

Termenul de “comunicare” are numeroase fatete

- incepand de la cele care caracterizeaza situatiile de zi cu zi,pana la cele mai sofisticate, atunci cand facem referire la sistemele informatice cele mai performante;

- semantica termenului are baze substantiale asemanatoare ;

- difera modul in care se transmite informatia, viteza, acuratetea si, bineinteles, tehnologia si know-how-ul respective.

Metodologia de abordare a cunoasterii fenomenologice in domeniu

- Prima abordare, caracterizata de catre un grad ridicat de pragmatism, se refera la realizarea unei colectii de modele care sa prezinte rezultatele unor experiente sau exercitii de cunoastere

- A doua abordare, cu un caracter mult mai general, de prezentare a unor teorii cu un grad ridicat de sintetism.

- Comunicarea este un proces in care oamenii isi impartasesc informatii, idei si sentimente.” (Hybels & Weaver, 1986)

- “Comunicarea este procesul prin care - parte (numita emitator) transmite informatii (un mesaj) unei alte parti (numita receptor).” (Baron, 1983)

- “Comunicarea se refera la actiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere si receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc intr-un context, presupune anumite efecte si furnizeaza oportunitati de feed-back.” (De Vito, 1988)

- “Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje.” (Gerbner)

- “Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in care - sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare.” (Miller)

- “Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic.” (Baird & Knower)

- “Comunicarea este procesul transmiterii structurii intre componentele unui sistem care poate fi identificat in timp si spatiu”. (Krippenddorf)

- “Comunicarea este - functie sociala , - distributie a elementelor comportamentului sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli Comunicarea nu este raspunsul insusi, dar este, intr-un mod esential, un set de relationari bazate pe transmiterea unor stimuli (semne) si evocarea raspunsurilor.” (Cherry)

- “Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatia mesajelor referitoare la comportament.” (Mortensen)

- “Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele si oamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfarsit activitatile sau viata.” (Ruben)

- “Comunicarea consta in atribuirea unui sens semnelor , perceperea intelesului.” (Cronkhite).

- simboluri, vorbire, limbaj

- intelegerea - receptarea, nu transmiterea mesajelor

- interactiune, relatie - schimbul activ si coorientarea

- reducerea incertitudinii - ipotetica dorinta fundamentala, care duce la cautarea de informatie in scopul adaptarii

- procesul - intreaga secventa a transmiterii

- transfer, transmitere - miscare conotativa in spatiu si timp

- legatura, unire - comunicare in ipostaza de conector, de articulator

- trasaturi comune - amplificarea a ceea ce este impartasit sau acceptat de ambele parti

- canal, purtator, ruta - - extensie a “transferului”, avand ca referinta principala calea sau “vehiculul” (sistem de semne sau tehnologie)

- memorie, stocare - comunicarea duce la acumularea de informatie si putem “sa comunicam cu” astfel de depozite informative

- raspuns discriminatoriu - accentuarea acordarii selective de atentie si a interpretarii

- stimuli - accentuarea caracterului mesajului in cauza, a raspunsului sau a reactiei

- intentie - accentueaza faptul ca actele comunicative au un scop

- momentul si situatia - acordarea de atentie contextului actului comunicativ

- putere - comunicarea vazuta ca mijloc de influenta

Modelul Shannon & Weaver

- Este unul dintre modelele de referinta in teoria comunicarii (1949)

- Dezvoltat incepand cu anul 1949 in diferite variante

- Imediat dupa afirmarea ciberneticii ca stiinta de sine statatoare, la mijlocul anilor ’40, prefigurand Teoria cibernetica a comunicarii si Scoala de la Pal- Alto, acest model a fost folosit in mod intens

- Interesul s-a directionat, in principal, inspre analiza influentei buclei de feed-back

- Principalul avantaj al modelului este acela al simplitatii (este un model liniar), implicand astfel robustete si - percepere mai usoara a influentei factorilor perturbatori asupra functionarii sale.

- Ciclicitatea procesului de comunicare

- Spatii de observabilitate diferite pentru emitator si pentru receptor

- Rol dual al entitatii emitator-receptor

- Stimulii pot influenta atat emitatorul, cat si receptorul

- Existenta unei balante dinamice in procesul de reactualizare a informatiei

Modelul SMCR

- SMCR (Sursa - Mesaj - Canal - Receptor) a fost propus de catre David K. Berl-

- Are drept principala particularitate existenta unui echilibru dinamic al actului de comunicare, in sensul ca existenta unor deprinderi bune de comunicare la nivelul emitatorului implica existenta unor deprinderi bune de comunicare si la nivelul receptorului

- Modelul evidentiaza si rolul major pe care cultura si sistemul social il au asupra procesului comunicarii

- Arie de cuprindere a emitatorilor extinsa

- Modelul lui Gebner

- Este considerat a fi unul dintre cele mai elaborate modele, cu un grad ridicat de surprindere a relatiei dintre forma si continut.

- Una dintre caracteristicile sale cele mai importante este aceea a existentei unui proces dinamic interactiv intre producerea evenimentului si perceperea informatiei despre eveniment.

- Accesul la diferite canale de informare si controlul mediilor de informare joaca un rol determinant pentru relevanta comunicarii.

Modelul lui Joseph de Vit-

- Se refera la actiunea uneia sau mai multor persoane, de trimitere si receptarea a unor mesaje care pot fi deformate de perturbatii informationale si care sunt puternic influentate de procesul de reactie informationala a mediului

- Acorda - importanta deosebita experientei specifice in domeniu, totul inglobat intr-un context general, bine particularizat.

Modelul lui Maletzke

a - selectarea si restructurarea continutului;

b - presiunea sau constrangerea din partea mesajului;

c - presiunea sau constrangerea din partea mediului;

d - imaginea emitatorului despre receptor;

e - imaginea receptorului despre emitator;

f - feedback spontan de la receptor;

g - selectia efectuata de catre receptorul din mediu;

h - efectul, experienta continutului;

i - presiunea sau constrangerea din mediu;