Tranzacții Internaționale

CONTRACTUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL

1. Concept; caractere juridice; clasificare

Contractul comercial internaţional este acordul de voinţă realizat între 2 sau mai mulţi participanţi la comerţul internaţional din state diferite în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comerţ internaţional. El are rolul de instrument juridic primordial de înfăptuire a schimburilor economice şi comerciale internaţionale. Sfera sa cuprinde orice contract comercial convenit în raporturile cu străinătatea sau cu pieţele externe: vânzarea comercială internaţională, mandatul comercial internaţional, comisionul internaţional, transportul internaţional de mărfuri şi persoane, asigurările internaţionale, etc.

Contractul comercial internaţional se distinge prin elementele de comercialitate şi extraneitate, care trebuie să existe cumulativ, căci absenţa unuia dintre ele face ca acel contract să se situeze fie în domeniul contractelor civile (de ex., operaţiunile de introducere sau de scoatere din ţară prin colete sau de către călători, în condiţiile legii, a unor bunuri de interes personal sau familial), fie în domeniul contractelor comerciale supuse incidenţei exclusive a dreptului naţional (de ex., un contract de vânzare – cumpărare încheiat între doi comercianţi persoane juridice române).

Caractere juridice ale contractului comercial internaţional sunt următoarele:

1. contracte cu titlu oneros: toate fac parte din categoria faptelor de comerţ ce urmăresc ca finalitate obţinerea unui profit: fiecare contractant se obligă în vederea obţinerii unui avantaj material prin executarea prestaţiei asumată de partenerul său contractual.

Există însă unele situaţii în care intruziunea titlului gratuit în structura contractului comercial internaţional nu poate fi negată:

a) distribuţia de eşantioane fără plată; aceasta nu se fundează însă pe intenţia de gratificare (ce este de esenţa actelor juridice cu titlu gratuit) ci pe dorinţa egoistă de a incita interesul virtualilor cumpărători pentru marfa oferită, fiind deci un mijloc juridic pentru obţinerea de avantaje materiale substanţiale în perspectivă;

b) soldarea unor mărfuri, ce este în realitate o vânzare sub costuri; ea se fondează pe ideea protejării intereselor comerciantului prin crearea unor avantaje materiale indirecte în favoarea sa: de regulă sunt soldate mărfuri existente în stoc devenite greu vandabile fie pentru că sunt necompetitive datorită parametrilor tehnico-calitativi inferiori, fie pentru că au ieşit din modă sau din sezon. Deci, comerciantul ar avea de suportat o pagubă mai mare dacă ar ţine la preţ, vânzarea devenind, la un moment dat, chiar imposibilă, iar pe de altă parte, prin stocarea mărfii greu vandabile, în speranţa vânzării în viitor, îşi blochează ineficient spaţiile de depozitare; variantă: vânzarea promoţională – ca metodă de penetrare pe noi pieţe;

c) contractul de licenţă gratuită a unui brevet de invenţie urmăreşte ca finalitate principală crearea anumitor avantaje în viitor (din operaţiuni corelative) pentru cel ce cedează gratuit licenţa: livrarea de instalaţii adecvate pentru punerea în valoare a licenţei, acordarea asistenţei tehnice necesare funcţionării normale a instalaţiei, asigurarea de service şi întreţinere, pătrunderea pe acea piaţă cu produsele/serviciile oferite.

2. contracte sinalagmatice perfecte: generează drepturi şi obligaţii reciproce între părţi. Excepţie: contractul de gaj (modalitate de garantare a îndeplinirii obligaţiilor contractuale, prin remiterea de către debitor, creditorului său, a unui bun mobil, corporal sau incorporal – de ex., titluri de credit - care serveşte drept garanţie) comercial – care generează obligaţii doar în sarcina creditorului garant (de a păstra bunul obiect al gajului şi de a-l restitui după ce obligaţia principală a debitorului a fost îndeplinită), în măsura în care nu a prilejuit cheltuieli de conservare şi întreţinere, ce incumbă debitorului.

3. contracte comutative – existenţa şi întinderea prestaţiilor la care se obligă părţile sunt certe şi determinate (sau determinabile) din chiar momentul perfectării actului juridic. Excepţie: contractul de asigurare sau reasigurare internaţională împotriva riscurilor, în care cel puţin pentru una din părţi (asigurătorul sau reasiguratul) existenţa şi întinderea prestaţie sunt strict dependente de producerea riscului asigurat, adică de un eveniment viitor incert – acestea sunt, deci, contracte aleatorii.

4. contracte consensuale – în principiu, se realizează în formă scrisă, dar această formă este doar o cerinţă de ordin probator. Redactarea de către părţi a unui înscris constatator al contractului este necesară pentru a da acestora deplină certitudine în ceea ce priveşte existenţa, întinderea şi condiţiile de executare a obligaţiilor ca revin fiecăreia dintre ele.

5. acte sau fapte de comerţ – au întotdeauna caracter speculativ, fiecare dintre părţi încheind contractul în ideea obţinerii unui profit.

Clasificarea contractelor comerciale internaţionale

1. după criterii nespecifice

a. în raport cu efectele pe care le generează:

a1). constitutive de drepturi – prin care se creează pe seama părţilor sau pe seama unui terţ anumite drepturi subiective până atunci inexistente în patrimoniul titularului lor – de regulă drepturi de creanţă (de ex., în cazul contractului de transport internaţional cărăuşul dobândeşte un drept de creanţă asupra expeditorului), în unele cazuri drepturi reale (contractul de antrepriză generează în favoarea beneficiarului un drept de proprietate asupra construcţiei ridicată de antreprenor);

a2). translative de drepturi – produc ca efect transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul (vânzarea internaţională)

a3). declarative de drepturi – prin care se constată şi se confirmă existenţa unor drepturi ale părţilor (tranzacţia – produce concesii reciproce consimţite de părţi în vederea stingerii unui diferend existent între ele sau a prevenirii declanşării unui diferend iminent; reciprocitatea concesiilor se poate concretiza fie în renunţarea la anumite drepturi pretinse, fie în recunoaşterea unor drepturi contestate)

b. în funcţie de modul de executare:

b1). instantanee (imediată sau dintr-o dată) – relativ rar întâlnite, căci participanţii la raporturile comerciale internaţionale sunt interesaţi să perfecteze contracte pe durată medie sau lungă de timp pentru a avea atât certitudinea aprovizionării tehnico – materiale, cât şi certitudinea desfacerii pe o anumită piaţă a mărfurilor pe care le produc;

b2). succesivă – obligaţiile părţilor (sau cel puţin a uneia dintre ele) comportă o executare în timp printr-o serie de prestaţii de acelaşi fel repetate la intervale de timp regulate sau neregulate. De ex., contractul de leasing, care generează în sarcina utilizatorului obligaţia de plată a chiriei pentru folosinţa bunului obiect al contractului – eşalonat în timp, la intervale regulate, pe întreaga durată a contractului;