Cuprins
- CUPRINS
- I. COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI POLITICILE COMERCIALE INTERNAŢIONALE 7
- 1. Economia mondială şi sistemul relaţiilor economice internaţionale 7
- 1.1. Sistemul economiei mondiale 7
- 1.1.1. Echilibrul economiei mondiale – o necesitate obiectivă 8
- 1.1.2. Economia naţională – celulă de bază a economiei mondiale 10
- 1.1.3. Diviziunea mondială a muncii 11
- 1.2. Sistemul relaţiilor economice internaţionale 11
- 1.2.1. Relaţiile economice internaţionale 11
- 1.2.2. Circuitul economic mondial 12
- 2. Comerţul internaţional şi perspectivele dezvoltării sale 13
- 2.1. Principalele fluxuri şi direcţii de evoluţie ale comerţului internaţional 13
- 3. Politici comerciale şi reglementări în comerţul internaţional 17
- 3.1. Definirea politicii comerciale externe. Tipuri de politici comerciale externe 17
- 3.2. Politici comerciale tarifare 18
- 3.3. Politici comerciale şi reglementări netarifare 20
- 3.4. Politici comerciale promoţionale 22
- II. CADRUL INSTITUŢIONAL AL RELAŢIILOR COMER-
- CIALE INTERNAŢIONALE 24
- 1. Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT / OMC) 25
- 2. Uniunea Europeană 27
- 3. Tratatele şi acordurile economice internaţionale 28
- III. RELAŢIILE ŞI POLITICILE FINANCIAR-MONETARE INTERNAŢIONALE 32
- 1. Sistemul financiar-monetar internaţional 32
- 1.1. Sistemul monetar internaţional 33
- 1.1.1. Principiile sistemului monetar internaţional 33
- 1.1.2. Conţinutul sistemului monetar internaţional 35
- 1.1.2.1. Mecanismele monetare internaţionale 35
- 1.1.2.2. Cadrul instituţional al relaţiilor financiar-monetare internaţionale 37
- 1.1.2.3. Normele de drept şi uzanţele internaţionale 40
- 2. Strategii şi instrumente de politică financiar-valutară 40
- 2.1. Cursul de schimb şi politica valutară 40
- IV. MANAGEMENTUL TRANZACŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE 44
- 1. Noţiuni de management internaţional: definiţie şi funcţii 44
- 1.1. Definirea managementului 44
- 1.2. Funcţiile managementului internaţional 46
- 2. Particularităţi ale managementului şi organizării comerţului exterior 48
- 3. Organizarea activităţii de comerţ exterior 50
- 3.1. Exportul-importul direct 51
- 3.2. Exportul-importul indirect 52
- V. NEGOCIERILE COMERCIALE INTERNAŢIONALE. MECANISME ŞI TERNICI DE NEGOCIERE 54
- 1. Negocierea comercială internaţională 54
- 1.1. Definiţie şi caracteristici 54
- 1.2. Conţinutul şi rolul negocierilor economice internaţionale 56
- 1.3. Pregătirea negocierilor comerciale internaţionale 57
- 1.3.1. Fazele unei negocieri 57
- 1.3.2. Etapele / operaţiunile pregătitoare ale unei negocieri 58
- 1.3.2.1. Cererea de ofertă 61
- 1.3.2.2. Oferta de mărfuri 62
- 1.3.3. Desfăşurarea tratativelor şi tehnici de negociere 64
- VI. CONTRACTELE COMERCIALE DE VÂNZARE-CUMPĂRARE INTERNAŢIONALĂ 70
- TEMA NR. 1 77
Extras din curs
Cel mai larg şi cuprinzător dintre conceptele cu care operează ştiinţa economică îl reprezintă conceptul de economie mondială.
Economia mondială apare ca un sistem, ca o totalitate caracterizată prin interrelaţiile dintre elementele componente. Ca o componentă esenţială, economia naţională, este cea care furnizează substanţa, elementul în afara căruia nu există şi nu poate exista economia mondială. Celelalte două componente ale economiei mondiale, diviziunea mondială a muncii şi relaţiile economice internaţionale sunt un rezultat direct al dezvoltării economiilor naţionale.
Economia mondială nu reprezintă însă o simplă însumare a economiilor naţionale. Interdependenţa este aceea care conferă sistemului economiei mondiale proprietăţi noi, distincte de cele ale celulelor de bază – economiile naţionale. Pe de o parte, numai în condiţiile unor relaţii reciproce dintre economiile naţionale apar diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice internaţionale şi circuitul economic mondial, iar pe de altă parte, dezvoltarea economiilor naţionale este influenţată, la rândul ei, de relaţiile economice internaţionale, de circuitul economic mondial.
Se poate afirma că fiecare dintre aceste elemente noi reprezintă un sistem, care poate fi descompus în părţi distincte, iar în această situaţie, economia mondială va apărea ca un suprasistem.
Dintre toate elementele economiei mondiale, rolul determinat revine economiilor naţionale, celelalte fiind derivate.
Însă, totodată, în interiorul sistemului va exista o condiţionare reciprocă. Dezvoltarea economiilor naţionale este influenţată, la rândul ei, de relaţiile economice internaţionale, de circuitul economic mondial, deoarece accesul la tehnica avansată, la materiile prime, echilibrarea balanţei de plăţi, sunt condiţionate, în mare măsură, de factorii externi.
Economia mondială apare ca fiind neomogenă atunci când se compară nivelul forţelor de producţie în cadrul economiilor naţionale. Dacă avem în vedere acest criteriu, vom constata că în lume există în prezent ţări dezvoltate, ţări în curs de dezvoltare şi ţări slab dezvoltate.
Dacă se ia în considerare structura economiilor naţionale şi respectiv ponderea diverselor sectoare economice în producerea venitului naţional, ţările lumii se pot grupa în următoarele categorii: ţări industrializate şi ţări agrare, iar între aceşti poli, se vor situa ţările industrial-agrare sau agrar-industriale.
Odată constituită, economia mondială nu se transformă într-un sistem închis. Dimpotrivă, structura sa tinde să devină tot mai complexă, să se îmbogăţească continuu, iar în eventualitatea folosirii spaţiului cosmic în scopuri economice şi a exploatării resurselor altor planete, economia va depăşi cadrul mondial, planetar, devenind o economie interplanetară.
1.1.1.Echilibrul economiei mondiale – o necesitate obiectivă
Fiind un fenomen caracteristic economiilor naţionale, tendinţa spre echilibru se va manifesta în mod necesar şi la scara mondoeconomică. În calitatea sa de sistem, economia mondială presupune o stare de echilibru, de stabilitate, fără de care nu ar putea supravieţui.
Adâncirea continuă a diviziunii mondiale a muncii, a specializării internaţionale, determină un proces de apropiere, de cooperare între economiile naţionale. Interdependeţele dintre economiile naţionale devin tot mai evidente şi de aceea, dificultăţile majore resimţite într-o anumită regiune a globului pot ave repercusiuni mai mari sau mai mici, asupra tuturor statelor lumii. De aici apare şi necesitatea unei dezvoltări echilibrate a întregii economii mondiale.
Această necesitate apare pregnant pe piaţa mondială unde echilibrul poate fi considerat ca fiind rezultanta pe termen lung a oscilaţiilor pe care le înregistrează cererea şi oferta pentru diverse mărfuri. O stare de dezechilibru prelungită poate avea o serie de efecte negative, printre care putem menţiona:
- micşorarea veniturilor în devize, obţinute din exporturi;
- acumularea de stocuri – în cazul scăderii cererii;
- penuria de materii prime, de produse alimentare, etc. – în cazul scăderii ofertei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- TRANZACTII_INTERNAT.DOC