Tranzacțiile bursiere și tipologia acestora

1.Definirea și tipologia tranzacțiilor bursiere

1.1.Definirea, structura tranzacțiilor bursiere.

La modul general, tranzacția este definita ca o convenție intre doua sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.

Prin tranzacții bursiere înțelegem contractele de vânzare-cumpărare de titluri și alte active financiare, care se încheie pe piață secundara de capital cu mijlocirea agenților de bursa , respectiv a societăților de intermediere financiara autorizate. Aceste tranzacții se vor efectua în conformitate cu legislația privind valorile mobiliare din tara respectiva, și cu regulamentele instituțiilor implicate (Bursa de Valori, instituțiile pieței OTC etc.).

Interpretările cu privire la noțiunea de tranzacție bursiera au evoluat treptat in timp, și mai ales în ultima perioadă, astfel încât daca in mod tradițional erau considerate tranzacții bursiere doar acele contracte încheiate in incinta bursei și în timpul ședinței de tranzacționare, acum sunt acceptate ca fiind tranzacții bursiere și cele care sunt efectuate în afara bursei cu singura condiție de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de fenomenul de delocalizare a burselor, de globalizare precum și de apariția piețelor OTC.

1.2.Tipologia tranzacțiilor bursiere efectuate în practica internațională

Exista o mare varietate de tipuri de tranzacții bursiere.

Indiferent de natura lor, tehnica tranzacțiilor este marcata de modalitatea de lichidare și de cursul la care se realizează aceasta. Astfel exista doua mari categorii de tranzacții:

- la vedere

- la termen.

In funcție de obiectul lor tranzacțiile bursiere se împart in tranzacții cu:

- titluri financiare primare

- tranzacții cu derivate financiare

In ceea ce privește tranzacțiile cu titluri financiare primare practica a instituit modelul tranzacțiilor:

- de tip american

- de tip european.

Tranzacțiile de tip american pot fi:

- for cash (pe bani gheata)

- on margin (pe credit)

- short selling ( pe baza de titluri împrumutate)

Tranzacțiile de tip european (după modelul pieței bursiere franceze) pot fi:

- au comptant (la vedere, adică cu reglementare imediata)

- au reglement mensuel (la termen)

- au prime (operațiuni condiționale).

Tranzacțiile cu derivate financiare sunt reprezentate de contractele futures și contractele pe opțiuni.

Tipuri de tranzacții bursiere

1.3. Tranzacții cu instrumente financiare primare

In ceea ce privește tranzacțiile cu titluri financiare primare, in literatura de specialitate se face o distincție intre tranzacțiile de tip american (specifice și piețelor asiatice) și cele de tip european.

Tranzacțiile de tip american cu titluri primare

Tranzacțiile pe bani gheața (for cash) sunt acele operațiuni bursiere la care cumpărătorul trebuie să achite integral cu bani titlurile pe care le-a achiziționat și, respectiv vânzătorul trebuie sa posede și să remită imediat brokerului la care a dat ordinul, titlurile care fac obiectul tranzacției.

Legat de momentul executării contractului pe piețele de tip american regăsim in practica următoarele tipuri de tranzacții :

- cu lichidare imediata (cash delivery) când executarea (livrarea/plata titlurilor) are loc chiar in ziua încheierii contractului bursier;

- cu lichidare normala (regular settlement) când executarea efectiva a contractului se face după /intr-un anumit număr de zile de la încheierea contractului;

- cu lichidare pe baza de aranjament special, de regula prin înțelegerea părților, dar cu o livrare nu mai târziu de 60 de zile;

- cu lichidare la emisiune (when issued) pentru titlurile financiare care încă nu au fost emise, dar se cunoaște data la care va avea loc emisiunea.

Pentru efectuarea acestor tranzacții "for cash" investitorul își deschide la societatea de brokeraj prin care operează un cont de investiții simplu sau cu plata cash. Aici se ține evidența operațiilor efectuate de investitor, a titlurilor pe care le poseda acesta, a cursurilor etc.

Tranzacțiile on margin (în marja sau în cont de siguranța) sunt acelea în care investitorul poate obține din partea societății de brokeraj sau a băncii de investiții cu care lucrează împrumuturi în vederea încheierii și executării operațiilor de bursa. Pentru obținerea acestei creditări investitorul trebuie sa își deschidă un cont special numit cont de siguranța sau cont marginal. Aici se va tine evidenta titlurilor comercializate pe credit, a preturilor acestora, precum și a creditelor primite și a plății garanțiilor pentru acestea. Aceste garanții se refera la faptul ca pentru tranzacțiile în contul de siguranța investitorul este obligat sa depună un avans de siguranța (numit și pondere de siguranța) și aceasta pentru ca societatea de brokeraj sau banca de investiții nu finanțează integral împrumuturile. Astfel, suma necesara este formata din avansul depus de investitor plus împrumutul obținut. Acest avans de siguranța poate fi depus în bani sau în titluri de valoare acceptate de societatea de brokeraj. Pentru ca aceasta din urma nu-și asuma riscul investiției, titlurile de valoare vor fi evaluate la o valoare de colateral calculata în funcție de riscul acestora. Pana când împrumutul va fi restituit aceste titluri colateral sunt păstrate în custodie într-un cont al societății de brokeraj (serviciu cunoscut sub denumirea "street name"). Desigur, investitorul rămâne titularul acestor valori mobiliare și se bucura de toate drepturile ce decurg (dividende, dobânzi), dar nu le poate vinde decât după ce a restituit împrumutul.

Se știe ca pe piețele bursiere investitorul poate obține profit din tranzacții daca prețurile urcă sau chiar daca ele scad, datorita diverselor tehnici și tipuri de tranzacții. Acest lucru este valabil și-n cazul tranzacțiilor "on margin". În practica americana exista doua tipuri de conturi de siguranța în funcție de poziția pe care o ia investitorul fata de evoluția pieței în cadrul tranzacțiilor pe care le efectuează: cont de siguranța de tip M (long margin account) și cont de siguranța de tip V ( short margin account).