Trezoreria și Datoria Publică

Capitolul 1. Datoria publică- delimitări conceptuale

1.1. Aspecte generale privind datoria publică

Datoria publică cuprinde totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, ce provenin din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente.

Obligaţiile reprezintă angajamente ce decurg din contractarea împrumuturilor, şi anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

În ceea ce priveste formele datoriei publice, mentionate anterior, acestea se prezintă astfel:

- datoria publică guvernamentală, reprezintă totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, în numele tării, de pe pietele financiare;

- datoria publică locală, reprezintă totalitatea obligatiilor financiare interne si externe ale autoritătilor administratiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pietele financiare.

În conceptia lui Iulian Văcărel, datoria publică cuprinde „totalitatea sumelor împrumutate de autoritătile publice centrale, de unitătile administrativ-teritoriale si de alte entităti publice, de la persoane fizice sau juridice pe piata internă si în străinătate si rămase de rambursat la un moment dat ”. O altă acceptiune dată datoriei publice de literatura de specialitate este: „totalitatea obligatiilor bănesti pe care statul le are la un moment dat fată de creditorii interni si externi, rezultate din împrumuturi din moneda natională si în valută, pe termen scurt, mediu si lung, contractate de stat în mod direct sau garantate de către acesta, inclusiv obligatiile fată de trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar sau acoperirea deficitelor bugetului de stat ”.

Asadar, datoria publică semnifică totalitatea datoriilor statului fată de creditorii săi externi si interni la un moment dat. Se întâlnesc mai multe forme ale datoriei publice, după cum se va constata si în cele ce urmează.

Datoria publică internă, contituie o obligatie irevocabilă si neconditionată a statului de a rambursa împrumuturile contractate în moneda natională, de a plăti dobânzile, câstigurile si alte costuri aferente, fiind reprezentată de împrumuturi la care subscriu creditori de pe propria piată.

Datoria publică internă, este determinată de:

împrumuturile pe termen scurt, contractate de stat, de la Banca Natională, pentru echilibrarea bugetului de stat si care se rambursează în cursul anului;

emisiunea de bonuri de tezaur în scopul echilibrării bugetului de stat, rambursabile din resurse bugetare până la finele anului;

plasarea de înscrisuri, prin subscriptie publică, pe termen mediu si lung, în scopul procurării resurselor bănesti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual;

garantiile care se acordă de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unităti economice si administrativ teritoriale în scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economică;

utilizarea pe termen scurt a disponibilitătilor din conturile Trezoreriei.

De asemenea, pentru a stabili în ce măsură economia unei tări va fi afectată de un nivel ridicat al îndatorării, în cazul manifestării unor socuri economice si financiare externe, s-au elaborat o serie de indicatori, numiti indicatori de apreciere a datoriei publice.

Acesti indicatori de apreciere a datoriei publice interne sunt dati de :

gradul de îndatorare a statului, ce se determină ca raport procentual între cuantumul datoriei publice si PIB, iar cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât tara este mai îndatorată;

datoria publică internă angajată, ca totalitate a obligatiilor asumate de stat fată de creditorii interni si nerambursate în momentul realizării analizei;

datoria publică angajată pe locuitor, văzută ca raport între mărimea absolută a acesteia si numărul locuitorilor unei tări;