Tutela Administrativă

Termenul de administratie provine din limba latina administer traducându-se prin: agent, ajutator, servitor.

Dictionarul limbii române retine pentru verbul a administra explicatia: a conduce, a cârmui, iar pentru administratie totalitatea autoritatilor administrative existente într-un stat, sectie sau serviciu, care se ocupa de problemele administrative ale unei institutii sau agent economic.

În dreptul administrativ traditional, notiunea de „administratie publica” a fost amplu si diferit analizata, atât în literatura juridica interbelica, cât si în cea de dupa al doilea razboi mondial. Uneori sfera administratiei de stat, alteori, administratia realizata de organisme statale era privita doar ca o dimensiune a administratiei publice, facându-se distinctia între administratia publica de stat si administratia publica a comunitatilor locale. Apoi, administratia de stat, în unele perioade legislative, s-a limitat la activitatea organelor administratiei de stat, ca în alte perioade legislative, de regula dupa adoptarea de noi Constitutii, sa fie extinsa si la activitatea altor organe de stat. Exemplul cel mai elocvent în aceasta privinta ni l-a oferit Art. 48 din Constitutia României din 1991, care admitea existenta actului administrativ în cazul oricarei autoritati publice. În versiunea din 2003 a Constitutiei, urmare a revizuirii , Art. 48 devenit Art. 52, mentine solutia dupa care actele administrative atacate apartin autoritatilor publice, solutie avuta în vedere si de noua lege a contenciosului administrativ, Legea nr.554/2004 .

În limbajul curent termenul „administratie” este utilizat în mai multe sensuri. Astfel, prin administratie se poate întelege: continutul principal al activitatii puterii executive a statului; sistemul de autoritati publice care înfaptuiesc puterea executiva; conducerea unui agent economic sau institutii social-culturale; un compartiment (directie, sectie, sector, serviciu, birou) din unitatile direct productive sau institutii social-culturale, care nu desfasoara nemijlocit o activitate direct productiva.

Explicarea conceptului de administratie publica se realizeaza prin raportarea la alte notiuni, cum ar fi: serviciul public, putere publica, autoritate administrativa, organ administrativ, interes public.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administratie, preocuparile teoretice s-au axat în principal pe clarificarea notiunii de administratie publica, luata ca forma de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorita importantei pe care o reprezinta cunoasterea exacta a acestei activitati în intimitate, a modului în care trebuie sa fie organizata realizarea ei în practica, moment esential, de care depinde în mare masura înfaptuirea rolului statului în organizarea si conducerea societatii.

În conceptia Profesorului Ioan Alexandru, Administratia Publica este un termen mai larg decât conducerea publica (management public), pentru ca aceasta nu se limiteaza la management ci include împrejurarile politice, sociale, culturale si legale care afecteaza conducerea institutiilor publice.

David H. Rosenbloom, în lucrarea sa „Public Administration” releva faptul ca „ Administratia Publica, ca multe alte stradanii umane, este dificil de definit dar oamenii au cu totii un sens al acesteia, desi sunt pareri diferite despre cum ar putea fi realizata”.

De asemenea, considera ca, orice definitie data administratiei publice trebuie sa produca un impact adânc asupra publicului. Sunt asemanari între administratia publica si cea privata, adesea, acestea sunt relativ neimportante.

Administratia publica are ca principal obiectiv administrarea interesului public, este constrânsa de Constitutii, dar nu si de forta marketingului, si este considerata un adevar public exercitat în numele suveranilor.

Administratia publica este o categorie atât de abstracta si variata, încât poate fi descrisa în termeni diferiti. Totusi, o definire a administratiei publice este necesara.

Conceptul de administratie publica, asa dupa cum, de altfel, se cunoaste, în orice societate, fie ea clasica, fie moderna, reprezinta în esenta un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt, de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin actiunea puterii publice.