Zonele Economice Libere

Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)

O zonă de liber schimb este un ansamblu geografic şi economic în care nu există nici un obstacol al schimburilor de mărfuri şi servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate să fie considerată ca un prim pas spre unificarea economică a regiunii respective.

Prin zonă economică liberă se desemnează un “port liber”, “un depozit liber”, “un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei ţări sau în zona de frontieră a două sau mai multe state, în care sunt eliminate o serie de taxe şi restricţii vamale obişnuite altfel.

Din punct de vedere al macroeconomiei zona liberă reprezintă “un port, aeroport sau o parte din teritoriul naţional în care comerţul este liberalizat prin desfiinţarea oricăror restricţii cantitative sau taxe vamale”.

Din punct de vedere juridic zona de comerţ liber este o “formă caracteristică de integrare economică ce se concretizează în acordul dintre statele membre de a înlătura diversele bariere tarifare şi netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce”.

Unii specialişti subliniază că zona liberă este cea mai completă formă a regimurilor vamale suspensive, o enclavă a teritoriului unei ţări, unde mărfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export şi unde există o serie de facilităţi cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia consideră zona de liber schimb un panaceu economic universal.

În concluzie, putem spune că zona economică liberă (ZEL) este o regiune geografică aparţinând uneia sau mai multor ţări, în care relaţiile economice se dezvoltă fără nici un fel de îngrădiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizată cu scopul de a favoriza dezvoltarea şi integrarea economică în zona respectivă. Aceste zone mai sunt denumite şi zone de comerţ liber, de iniţiativă liberă, de prelucrare a produselor de export, zonă fără taxe vamale, zonă liberă industrială etc.

În afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventă şi crearea unor zone comerciale libere, numite fie “zone economice speciale”(ca în China), “zone libere deschise”(idem), fie “zone economice internaţionale”(cum ar fi cea propusă de Suedia între Marea Nordului - 1 -şi Marea Neagră), unele dintre ele întinzându-se pe regiuni continentale, cum ar

1.1. Principalele caracteristici ale ZEL

Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri şi servicii, la “crearea”, dar şi la “devierea” de comerţ, la liberalizarea schimburilor de mărfuri şi servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt:

- Amplasamentul zonei libere;

- Statutul juridic şi legislaţia din cadrul ei;

- Obiectul de lucru;

- Activitatea;

- Administrarea.

Amplasamentul sau aşezarea geografică este principalul factor care determină apariţia şi dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regulă restrâns la o suprafaţă de teren, limitată de frontiere naturale sau artificiale şi situată în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export şi import. Panama şi Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situaţii ideale pentru comoditatea transporturilor şi comunicaţiilor. Chiar şi Elveţia, care aproape în întregul ei este o zonă liberă, deşi nu are ieşire la mare, posedă în schimb mijloace de transport şi comunicare excelente, terestre şi aeriene.

Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi şi diferite acte normative, care permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat şi fără restricţii de cantitate, cu condiţia ca acestea să nu fie prohibite de legislaţia ţării respective.

Abordarea legislaţiei şi conţinutul legii ZEL depinde de obiectivele ei şi de gruparea responsabilă cu iniţierea şi dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru mărfuri exceptate de la plata tarifelor aflate în tranzit. Iniţiativa dezvoltării venea din partea unei autorităţi portuare sau din partea unei agenţii similare, sau din partea autorităţii municipale în jurisdicţia căreia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comerţului şi Dezvoltării avea un interes scăzut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major într-un asemenea proiect era administraţia vamală, care dorea să se asigure că nu existau mărfuri exceptate de plata taxelor, care să intre ilegal pe piaţa locală. Multe din legislaţiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte.

Obiectul de lucru al zonei îl constituie mărfurile care port fi introduse în cadrul acesteia, în special reexportul, în scopul unor prelucrări din care să rezulte alte mărfuri pentru export.