Atletism

ETAPELE ÎNVĂŢĂRII EXERCIŢIILOR DE ATLETISM

În metodica învăţării tehnicii probelor de atletism se estimează existenţa a trei etape şi anume:

1. Etapa pregătitoare.

2. Etapa fundamentală.

3. Etapa finală.

Etapa pregătitoare are ca obiective următoarele:

• Formarea la elevi a reprezentării privind tehnica probei respective;

• Formarea deprinderilor motrice necesare;

• Dezvoltarea calităţilor motrice.

Mijloace de realizare:

- Enunţarea exerciţiului, demonstrarea tehnicii, explicarea, descrierea şi ilustrarea exerciţiului prin fotografii, planşe, cinegrame;

- Executarea de către elevi a suitei de exerciţii pregătitoare.

O remarca speciala vom face in legatura cu demonstrarea exercitiilor. Locul profesorului in care sa poata fi observata cel mai bine partea caracteristica a exercitiului:

- zborul sariturii in lungime – lateral, 8-10m de la groapa;

- zborul la inaltime – 4-6m lateral de saltea;

- elanul la greutate – dinapoia cercului 3-5m;

- elanul la mingie de oina sau sulita, 10-12m lateral, etc.

Este indicat ca pe parcursul invatarii, unghiul de observare sa se modifice.

Etapa fundamentală in care se realizează însuşirea şi consolidarea tehnicii.

Obiective:

a. Însuşirea mecanismului de bază;

b. Însuşirea componentei structurale principale a probei (veriga de bază);

c. Însuşirea şi a celorlalte componente structurale ale tehnicii probei;

d. Însuşirea integrală a probei;

e. Dezvoltarea calităţilor motrice.

Mijloace:

• Executarea unor părţi, faze, secvenţe din tehnica probei, concretizată prin parcurgerea unei game însemnate de exerciţii din arsenalul celor fundamentale;

• Executarea integrală a probei sub formă simplificată, urmărind însuşirea componentei structurale principale şi însuşirea celorlalte secvenţe ale probei;

• Executarea integrală a probei complicând treptat condiţiile de efectuare;

• Executarea integrală a probei în condiţii de concurs;

• Executarea exerciţiilor impuse de corectarea greşelilor ivite la fiecare elev în parte.

In atletism, in anumite perioade, usurarea conditiilor de executare are o raspandire foarte larga. Astfel: la alergarea de garduri, se reduce intervalul dintre garduri, se micsoreaza inaltimea lor; la saritura in lungime si triplusalt: bataia se face intr-o zona nelimitata precis, sau bataia se executa pe lada; la saritura in inaltime: coborarea stachetei; la aruncari: executarea lor din afara cercului de aruncare, folosirea unor obiecte mai usoare, marcarea unor linii pe sol care sa ajute la directionarea miscarilor, etc.

Mecanismul de baza reprezinta succesiunea obligatorie a unor miscari cu structura definite, succesiune orientata in scopul realizarii unei forme determinate de deplasare a corpului. Mecanismul de baza este reprezentarea sistematica a tuturor fazelor constitutive ale unei probe, la un nivel tehnic elementar.

Exemple: la saritura in lungime: elan, bataie-desprindere, zbor si aterizare: la aruncari: elanul si efortul final sau aruncarea propriu-zisa; la alergarile de garduri: ritmul de 3 pasi intre garduri, etc.

Prin componenta structurala principala (veriga de baza) a unei probe se intelege acel element constitutiv al tehnicii care determina atat modelul de executie al celorlalte elemente, cat si eficacitatea realizarii. Exemple: pasul peste gard, bataia-desprinderea, efortul final (aruncarea propriu-zisa).

Se impun unele precizari:

- Insusirea mecanismului de baza constituie o conditie fara de care trecerea la insusirea tehnicii unei probe atletice devine imposibila;

- Invatarea tehnicii incepe prin insusirea componentei structurale principale a probei;

- Invatarea tehnicii presupune existenta unei pregatiri fizice generale si speciale minimale.

Etapa finală cuprinde procesul de perfecţionare a tehnicii.

În această etapă se urmăreşte, pe baza particularităţilor individuale, să se dobândească comportarea motrică cea mai raţională, cu cei mai înalţi indici de execuţie (coordonare, viteză, precizie, automatism etc.) de care dispune atletul la un moment dat, în vederea realizării performanţei sportive optime.

Mijloace:

• Efectuarea integrală a probei cu toate detaliile tehnice;

• Efectuarea unor componente structurale separate şi a unor exerciţii suplimentare corespunzătoare;

• Executarea exerciţiilor reclamate de corectarea greşelilor;

• Efectuarea, în număr mare, a exerciţiilor pentru dezvoltarea adecvată a calităţilor motrice.

Aspecte metodice.

În metodica predării exerciţiilor atletice se impune respectarea următoarelor cerinţe:

1. Stabilirea unui obiectiv precis – fiecare unitate de predare se elaborează în funcţie de scopul propus şi care trebuie atins într-un timp mai scurt sau mai lung.

2. Controlul rezultatelor învăţării.

3. Corectarea greşelilor.

Depistarea greşelilor necesită din partea profesorului cunoştinţe tehnice exacte şi o înţelegere absolută a principiilor şi fazelor desfăşurării corecte a mişcării.

Pentru depistarea greşelilor:

• Se va urmări de la distanţă;

• Se va începe cu o observare sistematică;

• Se va examina mai întâi poziţia şi lucrul picioarelor;

• Apoi poziţia trunchiului, capului şi braţelor.

Metoda de corectare a greşelilor. Se va proceda în ordine:

• Determinarea exactă a cauzei greşelii;

• Controlul pregătirii unei bune executări a mişcării;

• Indicarea unor exerciţii de corectare cu obiectiv precis;

• Mişcările se vor executa în condiţii care să faciliteze învăţarea;

• Se va corecta reprezentarea mişcării;

• Stăpânirea succesivă a diferitelor părţi ale mişcării;

• Se va exersa desfăşurarea în ansamblu a mişcării;

• Se va mări treptat intensitatea efortului şi a vitezei de execuţie a mişcării;

• Nu se va corecta decât o singură greşeală o dată;

• Recomandările “strigate” în timpul executării unei mişcări sunt, în majoritatea cazurilor, fără efect;

• Se va preciza cu exactitate ceea ce trebuie să facă elevul.

Principalele cauze ale aparitiei greselilor:

- reprezentarea miscarii formata gresit;

- neconcordanta dintre nivelul dezvoltarii calitatilor motrice si modelul stadial pe care dorim sa-l realizam;

- executarea inca de la inceput a actiunilor tehnice cu viteze si cu eforturi foarte mari, atunci cand ele nu erau formate ca deprinderi motrice.