Etică și deontologie educație fizică și sport

Scurtǎ istorie a dopajului. Ce este dopajul?

Cuvântul dopaj vine de la cuvântul dop aparţinând dialectului sud-african Kaffir şi se referǎ la un lichid stimulent folosit de membrii tribului în ceremoniile religioase.

Are o vechime de pesteşapte sute de ani, este dus în Europa de cǎtre coloniştii olandezi.

În jurul anului 1889 englezii i-au adǎugat un “e” şi desemna un amestec de opiu folosit în cursele de cai.

În lumea sportului modern se pare cǎ cicliştii şi înotǎtorii au fost primii care s-au dopat.

Începând cu a doua jumǎtate a secolu- lui al XIX-lea cicliştii participanţi la cursele de la Amsterdam, care durau 6 zile fǎrǎ întrerupere, foloseau frecvent un amestec de heroinǎ şi cocainǎ denumitǎ “speedball”.

Primul caz de deces cauzat de dopaj s-a înregistrat în anul 1886 când un ciclist a murit din cauza unei supradoze de trimetil.

La începutul secolului XX apare moda amfetaminelor care sunt stimulente puternice în stare sǎ mascheze durerea dar mai ales oboseala, ţinând treji şi vigilenţi atât militarii din timpul celor douǎ rǎzboaie mondial, pe şoferii de tiruri dar şi pe studenţi în timpul sesiunilor de examene. De aici au fost preluate de cǎtre sportivi.

Dupǎ anii ’50 apar steroizii anabolici androgeni (S.A.A.). Sunt derivaţi ai testosteronului masculin natural care mǎresc într-un timp relativ scurt, forţa şi capacitatea de anduranţǎ în condiţiile unui antrenament de mare intensitate.

Tot acum debuteazǎ moda drogurilor, în special cocainǎ (cunoscutǎ în lumea fotbaliştilor sub denumirea de “nectarul zeilor”) care induce stǎri de agresivitate pe fondul mascǎrii durerii.

Domeniul substanţelor dopante cât şi metodele folosite de cǎtre sportivi s-a diversificat extrem de mult o datǎ cu dezvoltarea tehnologiei moderne.

Tot mai desele cazuri de decese în rândul sportivilor, dar mai ales efectele secundare ale dopajului – de cele mai multe ori ireversibile – au determinat Comitetul Internaţional Olimpic (C.I.O.) cât şi federaţiile internaţionale şi naţionale de specialitate sǎ încerce sǎ stopeze acest adevǎrat flagel din rândul sportivilor.

În anul 1999 se înfiinţeazǎ “Agenţia Mondialǎ Anti Doping” (A.M.A.D), ca adjunct al C.I.O., care ela- boreazǎ şi coordoneazǎ programele anti-doping pe plan internaţional şi naţional în colaborare cu agenţiile naţionale anti-doping. A.M.A.D. îşi intrǎ în drepturi începând cu anul 2001 avându-şi sediul la Montreal, Canada. În ţara noastrǎ fiinţeazǎ încǎ din 1966 o Comisie Naţionalǎ Anti-doping.