Extras din curs
HANDBAL
Prof. univ. dr. NICOLAE POSTOLACHE
OBIECTIVE
Handbalul este o disciplina sportiva care a figurat permanent în Planurile
învatamântului preuniversitar si universitar.
Structuri motrice ale jocului sportiv, practicat cu mingea manevrata cu mâna,
apar si în programele prescolarilor, ceea ce a facut ca selectia timpurie sa coboare
pâna catre vârsta de 6-7 ani.
Accesibilitatea sa, cât si aria larga de practicare pe toate continentele au facut
ca handbalul sa fie introdus în curricula scolara la majoritatea tarilor lumii.
Prin prevederea acestei discipline în Planul de învatamânt al Facultatii de
Educatie Fizica a Universitatii Spiru Haret, înca de la nivelul anului I, s-a urmarit
familiarizarea tuturor studentilor cu caracteristicile tehnico-tactice ale handbalului si
mai ales însusirea practica a continutului sau tehnico-tactic, atât în atac, cât si în
aparare.
Un alt obiectiv al procesului de predare-învatare si evaluare la aceasta
disciplina îl constituie cultivarea algoritmului metodic aferent însusirii tuturor
elementelor si procedeelor în concordanta cu aplicarea practica a prevederilor
Regulamentului de joc.
Se au în vedere logicul, rationalul si unitatile de învatare, astfel ca viitorul
absolvent sa poata preda, învata si evalua în scoala acest joc în concordanta cu
normele si principiile psihopedagogice ale fiecarei vârste.
Capitolul 1. SCURT ISTORIC AL JOCULUI
Un joc sportiv fara istorie?
Nu cunoastem satisfacator o ramura sportiva atâta vreme cât nu îi stim istoria.
Nimic nu se poate întelege sau explica fara istorie. Toate schimbarile petrecute în
evolutia regulilor si a jocului însusi înseamna timp si spatiu istoric. În evolutia
istorica si traditionala a handbalului ca joc si fenomen social sunt de consemnat nu
atât bogatia sau varietatea structurilor de joc, deci a bagajului motric în ansamblu,
cât aparitia si evolutia unor situatii de învatare si perfectionare: antrenamentul,
lectia de handbal (exersarea, inclusiv a partii neîndemânatice) si competitia,
întrecerea ca mijloc de evaluare si verificare periodica a celor antrenate.
Configuratia actuala a jocului de handbal dateaza din Epoca Moderna, mai
precis din a doua jumatate a secolului XIX.
2
Pare a fi un joc sportiv „fara....poveste”, adica fara o istorie precisa, cum se
exprimau într-o carte, bine scrisa, marii gazetari Calin Antonescu si Hristache
Naum (1975, p. 6-7), carte din care mai retinem ca handbalul „a fost descoperit –
ca sa zicem asa – în laborator. Adica a fost inventat în anii Primului Razboi
Mondial, de un profesor de educatie fizica din Germania, pe nume Karl Schelenz”,
care inspirat de fotbalul englez s-a gândit ca mingea poate fi jucata si cu mâna. Pe
la 1917, se jucau deja Torbal, Raffbal si Fusbalspiel – variante ale handbalului.
Dintr-o alta sursa, acest început este plasat ceva mai devreme, dar pe alte
meleaguri, respectiv în anul 1898, când profesorul danez Holger Nielsen a introdus
în lectiile sale jocul denumit Handbold. Aproximativ în aceeasi perioada aparea în
Cehoslovacia Házená, jocul ce avea sa se numeasca Handbal în 7 sau pe teren
redus (M. Cojocaru, N. Nedef,1989, p. 27).
Într-adevar, handbalul are în structura sa cam tot ce-i trebuie pentru un joc
complet, caruia nimic nu i se mai poate lua sau adauga; un joc creat în laboratorul
civilizatiei europene.
Numai ca astazi stim mai multe despre jocurile cu mingea, si ceea ce stim sigur
este ca ele nu au avut un epicentru; sunt de o vârsta cu omul, homo ludens neputând
sa traiasca fara aceasta componenta a culturii si civilizatiei.
Pâna în prezent, nici o civilizatie nu a putut afirma despre sine ca este
mostenitoarea legitima a acestui joc sau a practicilor care l-au precedat sau îi sunt
contemporane.
Structuri ale handbalului, cum ar fi pasarea, prinderea, aruncarea mingii la zid,
la colt, în triunghi, în cerc, patrat si în alte formatii, apar înca în antichitatea grecoromana.
Numeroase detalii sigure se gasesc si în tratatul medicului roman Galenus
(sec. II d. Hr.), Despre exercitiul cu mingea mica, iar pentru detalii suplimentare
recomandam Greck Athletics (London, 1925, p.108-122). Handbalul este un joc
solidar cu oina noastra, care, ca orice joc de echipa, nu a figurat nici el în
programul Jocurilor Olimpice antice. Lucru foarte curios si nelamurit satisfacator.
Trecutul îndepartat al handbalului nu-i mai sarac în evenimente reprezentative
decât fotbalul, rugbyul sau base-ball-ul.
Prin urmare, sa nu-i pretindem mai multe antecedente istorice, caci nu ni le
poate oferi. Pretinsa continuitate în istorie a unei ramuri/probe sportive pentru a
umple golurile risca sa apeleze la trasee frauduloase.
Un impuls în alcatuirea structurii actuale a acestui joc l-a provocat
descoperirea mingii din cauciuc natural, la rascrucea dintre mileniile I si II, de
catre azteci, stramosii mexicanilor de astazi. Calitatile noilor mingi – si în primul
rând aceea de a sari – au produs o adevarata revolutie în sfera ludicului: au aparut
jocuri cu mingea ce se desfasurau la înaltime, deci deasupra solului. În al doilea
rând, tarile cu o clima aspra, tarile nordice, primele care si-au amenajat hall-e (sali)
3
de sport pentru timpul nefavorabil, sunt si cele dintâi care au dat reguli pentru
desfasurarea jocurilor în spatii acoperite si restrânse.
O vreme, handbalul s-a mai desfasurat afara, în aer liber (cel în 11 jucatori),
pâna când si alte tari (europene, în primul rând) si-au amenajat sali spatioase, care
sa gazduiasca si acest joc în 7 jucatori.
Iata de ce nu ne putem pronunta cu privire la începuturile acestui joc într-o
zona sau alta, deoarece nu am cercetat îndeajuns traditiile altor tari, cum ar fi:
Ungaria, România, Cehoslovacia, ale caror echipe s-au aflat de la început între
primele cinci din lume, alaturi de cele nordice sau ale neamurilor germanice. Desi
am participat la faurirea istoriei handbalului, poate nu vom mai avea un titlu de
campioni mondiali, asa cum nu vom mai avea un Eminescu. Dar, deocamdata,
aceste valori fac parte din tezaurul vesnic al României si trebuie pastrate cu
sfintenie. Acestuia ar trebui sa i se adauge si cele sase titluri de campioni mondiali
universitari (1973,1975,1977,1981,1985,1987), precum si performanta unica de a fi
urcat pe podiumul olimpic la editiile din 1972 (München),1976 (Montreal),1980
(Moscova) si 1984 (Los Angeles).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Handbal.pdf