Kinetoterapia în afecțiuni geriatrice

Caracteristici ale fenomenelor de îmbătrânire - involutie

Etapele gerontologice

- 45 – 59 = perioada de tranzitie;

- 60 – 75 = perioada omului vârstnic;

- 75 – 89 = perioada omului bătrân;

- Peste 90 de ani = longevivi (după seminarul de la Kiev din 1963)

Mai există o etapizare globală:

- Presenilitatea între 45 (65)-75 de ani;

- Senilitatea peste 69 (65) ani sau vârsta a treia

- Geriatria = medicina vârstnicului

- Gerontologia = modificările care au loc la nivelul organismului la vârstnic.

- Procesul de îmbătrânire (senescentă) antrenează modif.morfologice si functionale ale

org. în timp;

- Unele modif. pot fi detectate si constitue indicatorii procesului de îmbătrânire;

- Pe baza acestor in indicatori, se poate preciza vârsta biologică a unui subiect care în

conditii ideale se confundă cu vârsta cronologică – fiind vorba de îmbătrânire normală

sau ortogeră;

- Vîrsta biologică mai mare decât cea cronologică – îmbătrânire accelerată;

- Si mai mică – îmbătrânire întârziată;

- Ritmul de îmbătrânire depinde de:

– Factori genetici;

– Factori de mediu (ecosistem, sistem social, cultural, tehnologic)

– Factori patologici (boli infectioase, toxice, degenerative) = îmbătrânire

accelerată si patologică.

Indicatorii îmbătrânirii = markeri sau criterii

– Pe baza lor s-au întocmit scale de evaluare a vârstei biologice, realizate de

Institutul National de Gerontologie si Geriatrie (INGG)

1. Pielea

– Este cel mai precoce fenomen, usor cuantificabil;

– Reflectă ritmul îmbătrânirii;

– Prezenta ridurilor;

– Scăderea elasticitătii pielii;

– Prezenta petelor senile

2. Părul

- alopecia;

- Subtierea.

- 3. Unghiile – Modificări determinate de vârstă;

- Modif det de infectii micotice, avitaminoze etc.

4. Scăderea acuitătii vizuale

– Poate fi cauza frecventelor fracturi;

– Prezenta prezbiopiei trebuie corelată cu vârsta de aparitie, evolutia;

– Reducerea strălucirii polului anterior;

– Cataracta senilă

Valori standard ale scalei I.N.G.G.

Vârsta normală Vârsta

biologică

30-34 14

35-39 17

40-44 19

45-49 28

50-54 31

55-59 34

60-64 48

65-69 50

70-75 57

75 si peste 72

CURSUL II

Caracteristici ale aparatului respirator la vârstnici si particularitătile

afectiunilor bronho-pulmonare ale acestora

- Respiratia este un fenomen vital, toate fiintele au nevoie de oxigenul fara de care viata ar

fi imposibila;

- Schimburile de gaze dintre organism si mediu se realizeaza prin procese fizico-chimice

care au rolul de a asigura aportul necesar de oxigen si eliminarea de bioxid de carbon;

- Se poate spune ca a respira inseamna a trai si deci a gandi, a actiona, a realiza tot ceea ce

are sens pentru viata;

- Ritmurile vietii influenteaza direct ritmul respirator, determinand modificari ce oscileaza

in acord cu viata, starea psihica, profilul activitatii, mediu,capacitatea de adaptare etc;

- Datorita structurii muschilor respiratori (muschi striati) aceasta functie vegetativa este

singura care poate fi dirijata voluntar;

- Omul poate relaxa sau contracta constient musculatura toracica, determinand o marire

sau o micsorare a cutiei toracice si realizand in acest fel un tip sau altul de respiratie sau

oprind-o voit pentru un anumit timp;

- Oprirea respiratiei are efecte asupra sistemului nervos vegetativ si deci si asupra functiei

inimii si , implicit, a circulatiei.

Elemente anatomo-fiziologice ale aparatului respirator

- Aparatul respirator este format din doua componente principale: caile respiratorii si

plamanii

- Caile respiratorii sunt conductele prin intermediul carora aerul atmosferic este introdus in

plamani si prin care este eliminat aerul alveolar, si anume:cavitatea nazala, faringele,

leringele, traheea si bronhiile;

- Caile respiratorii asigura aerului inhalat conditii optime pentrul schimbul la nivel

alveolar, adica acesta este purificat, incalzit si umezit;

- Plamanii sunt organe respiratorii propriu-zise, la nivelul carora au loc schimburile

gazoase dintre organism si mediul extern

- Sunt in numar de doi, situati in cavitatea toracica, cel drept fiind mai mare si format din

trei lobi, iar cel stang mai mic, alcatuit din doi lobi;

- Plamanul este organul specializat pentru respiratie, datorita structurii sale-o suprafata

mare de contact, o bogata vascularizatie si un perete alveolar special adaptat- asigura

aceasta functie respiratorie, care se realizeaza la nivel pulmonar si la nivel celular;

sangele este cel care transporta,continuu, oxigenul de la plamani spre tesuturi si bioxidul

de carbon de la tesuturi spre plamani.