Management în educație fizică și sport

INTRODUCERE

Managementul este o particularitate a activitatilor sistemului sportiv naţional, care are un loc bine determinat în societatea românească, cu nevoie în mod imperios de implementarea elementelor fundamentale ale ştiinţei managementului sportiv. Această implementare, parte componentă a reformei, răspunde cerinţelor de cunoaştere a actului managerial de către cei implicaţi, a folosirii metodelor moderne privind funcţiile şi resursele specifice activităţii sportive.

Domeniul sistemului sportiv, a devenit atractiv şi necesar studiului, mărturie fiind titularizarea managementului ca disciplină didactică şi ca profesie bine ancorată în realitate, indispensabilă unei activităţi performante. Implicit, a generat teme tratabile pentru lucrări de licenţă şi doctorat, subiecte pentru simpozioane şi congrese..

Managementul se delimitează (şi se conturează) ca ştiinţă, corespunzând celor patru caracteristici (Kruger):

- are obiect de activitate

- foloseşte metode specifice

- prezintă interes de cunoaştere

- prezintă teorii ce fundamentează conţinutul

În sport, regulile managementului devin dominante prin succesul sau eşecul competiţional cu impact deosebit asupra populaţiei. Sportul, cuprinde în sfera sa – dorinţe, vise, talent – muncă asiduă, metodologie, cercetare ştiinţifică etc., toate puse în slujba performanţei (sportivului) şi beneficiarului general (societatea)

Managementul, ca ştiinţă şi disciplină didactică, s-a născut din realizările pratice, din sintetizarea teoriile, concepţiilor şi doctrinelor.

Pentru specialişti, pentru cei ce doresc să devină manageri, studiul managementului în domenii mai puţin explorate, între care şi cel sportiv care constituie un adevărat „labirint” în care orientarea şi profesionalizarea devin dificile în lipsa unei terminologii specifice.

Dintre definiţiile managementului din diferitele surse bibliografice, vom enumera:

- " proces de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare, în vederea realizării scopurilor organizaţiei" (Reece şi O'Grady)

- "procesul de obţinere şi combinare a resurselor umane, financiare şi fizice, în vederea îndeplinirii scopului primar al organizaţiei - obţinerea de produse şi servicii dorite de un anumit segment al societăţii" (Langenecker şi Pringle).

Pentru a naviga în ştiinţa managementului în activitatea managerială economică dar şi în cele culturale, sociale şi pentru noi cele specifice, este absolut necesară însuşirea unei terminologii specifice:

- Management, de la englezescul TO MANAGE, ceea ce înseamnă a organiza, a controla (într-o traducere directă);

- Manageriat - Sistem sportiv naţional (subsistem)

- Manager - Macrosistem

- Liederschip - Agenţia Naţională pentru Sport (ANS)

- Marketing - Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR)

- Funcţii manageriale - Structură sportivă

- Resurse ale managementului – Club sportiv (CS)

- Decizie managerială - Asociaţia Sportivă (AS)

- Stil de conducere - Direcţia Judeţeană pentru Sport (DJS)

- Leader - Birou federal sau Consiliul de administraţie – organ colectiv

executiv al federaţiei

- Sport - Statut

- Federaţie Sportivă Naţională (FSN) – Registrul sportiv

- Organizaţie - Certificat de identitate sportivă

- OG – ONG (organizaţie - Licenţă de sportiv profesionist

guvernamentală, organizaţie

non guvernamentală)

- ONP (organizaţie non profit) – Oficiali sportivi

CAPITOLUL 1

MANAGEMENTUL, ABORDARE GLOBALA

Ca ştiinţă de sine stătătoare, managementul s-a definit în ultimele decenii ale secolului XX, urmare a cuceririlor practicii, a studiilor şi conceptelor teoretice. Evoluţia managemenetului a demonstrat că acţiunea managerială s-a bazat pe conceptul teoretic care la rândul său a fost produsul practicii.

În derularea istorică a faptelor, putem nominaliza managementul, ca produs al dezvoltării societăţii, ca o necesitate a dezvoltării economice şi sociale. Managementul a fost, este şi va fi influenţat de aceiaşi factori: economici, sociali, culturali şi politici.

Istoria managementului are ca punct de plecare Antichitatea, derulându-şi evenimentele în Evul mediu şi în societatea modernă actuală.

Ideea de „management”, a preocupat întotdeauna societatea aflată fie în dezvoltare lentă fie accentuată şi a contribuit decisiv prin instituţiile sale la definitivarea studiului magementului ca ştiinţă cu un domeniul bine definit.

Activitatea, începând cu anul 3000 Î.H., a fost perioada istorică care a dat omenirii primele surse privind formele empirice ale managementului. Organizarea iudeilor şi mai târziu marile construcţii din Egipt, China completate de organizarea cetăţilor Greciei antice, au fost mărturii la istoriografia managementului.