Sportul pentru toți

Acum, la inceputul mileniului III, universalitatea geografica si lingvistica a Sportului pentru Toti este evidenta, prin SPORT PENTRU TOTI intelegand in primul rand MISCARE - termenii miscare, activitati fizice, exercitiu fizic, sport, fiind utilizati de cele mai multe ori ca sinonime. Conceptele, metodele si mijloacele educatiei fizice si sportului cunosc numeroase variante in functie de epoca, nivel de civilizatie si treapta sociala.

Termenul de sport tinde sa inglobeze toate activitatile de competitie, fie ca au dominanta educativa sau recreativa, fie ca au o orientare comerciala, profesionala.

Prima dificultate consta in reprezentarea corecta a notiunii de Sport pentru toti alaturi de Sportul rezervat elitei.

In general se scot in evidenta laturile pozitive ale sportului de performanta si se trec cu vederea cele negative: antrenamentul sever si nemilos, competitia rigida si de multe ori incorecta, imperativele politice si finaciare ce orienteaza sportul spre senzational, vedetism, fals amatorism, in goana dupa performanta si reprezentare. Toate acestea elimina inca din plecare pe cei mai putin dotati sau dispusi la aceste conditii, deci pe majoritatea oamenilor.

In acest context sportul este o activitate specifica de intrecere, in care se valorifica intensiv formele de practicare a exercitiului fizic, in vederea obtinerii de catre individ sau colectiv a perfectionarii posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in depasirea adversarului - “victorie cu orice pret”.

Astfel, sportul devenit “lupta pentru glorie si bani”, se indeparteaza de valorile fundamentale ale educatiei fizice si sportului - sanatate, educatie, recreere, socializare.

Baronul Pierre de Coubertain, convins de profunda injustitie si raul pe care il reprezinta sportul practicat doar de o elita, a creat sloganul “Sportul pentru Toti”, folosit de el inca din anii 1900. Pierre de Coubertain defineste diferentele fundamentale intre diferite forme de educatie fizica, spunand: sportul nu este un mod de a petrece timpul de lux, o activitate pentru cei putini privilegiati si nici macar o forma de compensatie musculara pentru activitatea creierului. Pentru fiecare barbat, femeie, copil ofera posibilitatea de a se autoperfectiona, indiferent de profesie sau de pozitia ocupata in viata. Este acompaniamentul natural al tuturor, in mod egal, in aceea masura incat nimic nu-l poate inlocui.

Acest mare spirit al sportului si fondator al Jocurilor Olimpice moderne, a definit clar diferitele forme de activitate fizica:

-Sportul pentru Toti;

-Sportul competitiv;

-Sportul de elita.

Pentru ca ideea ca “sportul este facut sa fie pentru toti” sa fie ridicata la nivel de necesitate, a fost nevoie de o complexitate de imprejurari:

-dezvoltarea economica;

-cresterea numarului imbolnavirilor din cauza lipsei de miscare;

-cresterea timpului liber al oamenilor;

Imprejurari care au determinat noi obiective:

-practicarea sportului ca o contra masura impotriva tarelor civilizatiei (sedentarism, supraalimentatie, stress, alcoolism, tabagism, s.a.)

-petrecerea timpului liber intr-un anumit mod: distractie, aventura, relatii sociale, intrecere, moda, etc.

De-abia in perioada dintre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial si anii ’70, guvernele si-au dat seama de importanta fenomenului sportiv si au inceput sa se ocupe de el

Prima aplicare a Sportului pentru Toti a fost Campania Americana pentru Mentinerea Conditiei Fizice, initiata in anul 1956 de Consiliul de Mentinere a Conditiei Fizice de pe langa Presedentia SUA. Urmata de Campania TRIMM 1960 in Norvegia, Campania 4M declansata in 1962, Programul Finlandez KUNTOUHEILU lansat in 1963.

Anii 1970 sunt considerati o perioada de studiu si aprofundare a ideii Sportul pentru Toti, termenul Sportul pentru Toti devenind sinonim cu sportul in general Dupa anii ’70 asistam la o crestere spectaculoasa a numarului practicantilor, la o mare varietate de forme de practicare si o mare varietate de participanti.

Trebuie mentionat ca , pana in anul 1990, “Miscarea Sportul pentru Toti” nu este caracterizata prin utilizarea unui termen comun. Se foloseste TRIMM in Norvegia, Danemarca, Suedia, Japonia: SPORTUL PENTRU TOTI in Anglia si Columbia; FITNESS SI SPORT in SUA; COME ALIVE in Noua Zeelanda; DEPOTES PARA in Spania si Brazilia; ZWEITEN VEG in Germania; SPORT DE MASA in tarile din Europa Centrala si de Est.

In anul 1990 sloganul Sportul pentru Toti si-a castigat dreptul la viata pe plan mondial si trebuie sa i se recunoasca meritul de-a constitui “cel putin un limbaj unificator pentru toate tarile”.

Se poate afirma ca in prezent expresia “Sportul pentru Toti” constitue inca, un subiect de polemica, se opteaza pentru termenul “Activitati fizice pentru fiecare”, deoarece inglobeaza concret un domeniu vast de practicare a “cat mai multa miscare, in cat mai multe locuri, si cat mai multi participanti”.

SPORTUL PENTRU TOTI IN LUME In Occident, cel putin la inceput, sportul s-a dezvoltat pretutindeni fara vreo forma de interventie din partea statului. Societatea civila si-a creat, alaturi de stat, o zona de responsabilitate independenta: prin munca voluntara ai libera asociere, ea a oferit sportul tuturor cetatenilor,intelegandu-le nevoile si motivatiile. Diversitatea legislatiilor sportive se explica prin faptul ca ele (legislatiile) se bazeaza pe o cultura de tip liberal sau interventionist sau pe diverse combinatii ale acestora. In statele cu o cultura liberala, activitatea sportiva este considerata ca fiind expresia initiativei libere si autonome a cetatenilor, recunoscandu-i-se in acelasi timp importanta sociala. Promovarea si dezvoltarea ei sunt, deci, incredintate miscarii sportive ca manifestare a societatii civile. Rolul recunoscut statului este acela de a crea conditiile necesare practicarii sportului si de a ajuta miscarea sportiva sa-si dezvolte propria capacitate autonoma de initiativa. In statele “interventioniste”, sportul este considerat un serviciu public. Statul isi asuma raspunderea promovarii si dezvoltarii sportului, iar in unele cazuri, in diverse moduri si proportii, chiar si administrarea si controlul lui - in cadrul obiectivelor propriei politici sportive, sociale si sanitare. In general, miscarii sportive i se atribuie ca functie autonoma doar organizarea competitiilor sportive (recunoscute oficial pe plan national sau international).In tarile care au adoptat acest model - Franta, Spania si Portugalia - legile privitoare la sport determina cadrul juridic in care poate fi practicat sportul la nivel national, prerogativele statului, rolul asociatiilor sportive si domeniile de colaborare dintre ele.

In realitate aceste doua tipuri de organizare a sportului nu sunt chiar atat de divergente. Adesea, cele doua culturi - “liberalismul” si “interventionismul” - sunt moderate de consecintele pe care le au asupra lor diferitele curente politice ce se succed la conducerea statului. Ba mai mult, unele elemente si principii sunt comune ambelor sisteme:

a)voluntariatul si asociatiile sportive sunt considerate fundamentale pentru promovarea si dezvoltare sportului;

b)este recunoscuta autonomia de organizare a activitatii sportive;

c)este general recunoscuta necesitatea interventiei statului in sport, datorita valorii sociale a sportului, a resurselor financiare importante necesare pentru promovarea lui, precum si a importantei rolului pe care sportul trebuie sa-l joace in cadrul scolii.