Compatibilitate electromagnetică

SCURT ISTORIC PRIVIND COMPATIBILITATEA ELECTROMAGNETICA

Primele probleme de interferente radio au aparut in anii ‘30 (sec XX). Cauzele acestor interferente erau motoarele electrice, liniile electrice de transport si distributie a energiei electrice, electricitatea atmosferica.

Ca urmare, in 1933 se constituie Comitetul International Special de Perturbatii Radioelecrice (CISPR), avand ca si scop stabilirea normelor privind evitarea interferentelor radio.

Problemele de interferenta au crescut semnificativ in urmatoarele decenii (in anii ‘50 au aparut tranzistorii bipolari, in anii ‘60 circuitele integrate, iar in anii ‘70 microprocesoarele).

In anul 1980 Comisia Internationala de Electrotehnica (CEI) publica Normativul CEI 80 care se refera la imunitatea materialelor la interferentele electromagnetice, deschizand astfel calea spre ceea ce numim astazi Compatibilitate Electromagnetica (CEM).

In anii ‘90 a avut loc o “invazie” a dispozitivelor electronice in toate domeniile vietii economico – sociale. Aceasta proliferare a determinat generalizarea reglementarilor privind imunitatea electromagnetica pentru toate materialele.

In acest context, CEE (Comunitatea Economica Europeana) a elaborat Directiva 89/336/EC (CEM) din mai 1989 care contine acordarea legislatiilor statelor membre CEE cu privire la CEM.

Dupa un report de aplicare (decis in 1992, pentru a permite industriilor sa se organizeze), Directiva 89/336/EC a intrat in vigoare la 1 ian 1996.

Aceasta directiva a fost adoptata in Romania prin HG 1032/2001 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata si functionarea aparatelor electrice si electronice din punct de vedere al CEM, fiind modificata si completata ulterior prin HG 497/2003 si HG 1554/2003. Acestea au constituit o etapa a programului de armonizare legislativa in vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

In prezent, in majoritatea tarilor lumii normativele de CEM au un caracter obligatoriu, neindeplinirea lor determinand retragerea de pe piata a produselor necorespunzatoare si raspunderea materiala (si penala, uneori) a producatorului (aceste norme stabilesc conditiile de functionare pt. echipamente, nivelul emisiei, nivelul perturbatiilor acceptate, metode de masurare, testare si evaluare a performantelor CEM).

Capitolul 1

INTRODUCERE IN CEM

Compatibilitatea electromagnetica este un domeniu de mare actualitate, fiind impusa de dezvoltarea electronicii, a electrotehnicii neliniare, extinderea si diversificarea retelelor de comunicatii si transmisii de date, cresterea gradului de interconectare in cadrul retelelor energetice de alta natura.

Toate acestea au condus la cresterea gradului de poluare electromagnetica atat in mediul inconjurator, cat si in cadrul tuturor retelelor energetice, de comunicatii sau de alta natura.

Poluarea electromagnetica determina o serie de fenomene nedorite:

- folosirea necorespunzatoare a spectrului de radio-frecvente;

- disfunctionalitati pt echipamentele electrice, electronice si de radio;

- efecte negative asupra tesuturilor umane;

- aprinderea unor substante inflamabile.

Ideea de compatibilitate electromagnetica isi are originea in procesul de influentare sau interferenta din tehnica radio, in sensul ca daca un receptor radio, acordat pe frecventa unui emitator radio, receptioneaza si un alt emitator, se asista la un fenomen de interferenta.

Def.1: Compatibilitatea electromagnetica (CEM) reprezinta capacitatea echipamentelor electrice, electronice si de radio de a coexista, in sensul de a nu emite niveluri inacceptabile de perturbatii electromagnetice si de a nu reactiona imprevizibil la emisia altor sisteme din mediul lor ambiental in care lucreaza.

Def. 2: Compatibilitatea electromagnetica reprezinta capacitatea unui echipament electric sau electronic de a functiona normal intr-un mediu de campuri electromagnetice, fara a influenta acest mediu in care se afla si alte echipamente.

Un dispozitiv electric se considera compatibil daca in calitate de emitator produce emisii tolerabile, iar in calitate de receptor poseda imunitate, respectiv rezistenta la perturbatii suficienta.

Initial normativele de CEM urmareau cu precadere radioreceptiei, extinzandu-se apoi si in ceea ce priveste asigurarea imunitatii produselor.

Cursul de compatibilitate electromagnetica va fi axat pe urmatoarele teme:

- Procesele fizice prin care un semnal util este interferat de catre un semnal

perturbator (galvanic, inductiv, prin radiatie electromagnetica);

- Mijloacele tehnice prin care se realizeaza decuplarea semnalelor de interferenta (filtre, ecrane metalice, transmisia opto-electrica);

- Tehnica de masurare a nivelului si formei semnalelor perturbatoare emise (baza materiala necesara e foarte scumpa);

- Tehnica de testare a imunitatii unui echipament electric sau electronic la un nivel de semnal perturbator in conformitate cu recomandarile din normativele internationale.

In cadrul transferului de semnal de la emitator la receptor sunt esentiale urmatoarele aspecte:

- producerea proceselor fizice prin care are loc influentarea semnalului util;

- mijloacele tehnice de masurare a influentarii.