Comunicare Interpersonală și de Grup

Teorii ale comunicării – de la modelul cibernetic la noile ştiinţe ale comunicării. Analiza situaţiei de comunicare.

Modelul cibernetic

(Adaptare după modelul lui Shannon şi Weaver)

MODELUL ORCHESTREI

Axiomele comunicării:

1. Este imposibil să nu comunicăm. Orice comportament are statut de comunicare. Tăcerea sau absenţa oricărei reacţii reprezintă tot un comportament comunicaţional.

2. Comunicarea are loc pe două niveluri: nivelul conţinutului şi cel al şi relaţiei. Cel dintâi oferă informaţii, cel de-al doilea oferă informaţii despre informaţii. Practic, relaţia interumană modelează conţinutul, acţionează ca o matrice care dă materiei brute a conţinutului o anumită formă formă, un vehicul care o îndreaptă către un anume sens. De exemplu, aceleaşi cuvinte vor avea sensuri diferite dacă sunt pronunţate cu intonaţii diferite.

3. Comunicarea este un proces continuu care nu poate fi abordat în termeni de cauză – efect, stimul – răspuns. Nu există practic un început al comunicării, întrucât fiecare intră în interacţiune cu întreaga sa experienţă subiectivă, cu propriul său sistem de reprezentare.

4. Comunicarea este fondată simultan pe informaţia “digitală” (prelucrată de sistemul nervos central), metaforă destinată să acopere informaţia codată convenţional (prin cuvinte, cifre, simboluri) şi pe informaţia “analogică” (prelucrată de sistemul neurovegetativ), constituită de ceea ce numim limbajul nonverbal (gesturi atitudini, posturi) şi de limbajul paraverbal (intonaţie, ritm, volum al vocii).

5. Comunicarea este ireversibilă. Odată emis, mesajul declanşează mecanisme ce nu mai pot fi oprite.

6. Comunicarea presupune raporturi de putere între parteneri, tranzacţiile şi schimburile pot fi simetrice (partenerii ocupă poziţii de egalitate), sau complementare (partenerii au statuturi sociale sau ierarhice diferite şi se plasează fie pe poziţie de dominat fie pe cea de dominator). Flexibilitatea şi interschimbabilitatea poziţiilor asigură dinamica şi optimizarea comunicării.

7. Comunicarea presupune raporturi de acomodare şi de ajustare a comportamentelor. Oamenii percep realitatea în mod diferit, au o experienţă subiectivă şi scopuri diferite. Comunicarea se poate ameliora, dacă interlocutorii îşi armonizează opinile şi interesele, îşi adaptează comportamentele la cele ale partenerilor.