Comunicații Mobile

CONSIDERAŢII GENERALE

PRIVIND COMUNICAŢIILE MOBILE

1.1. DEFINIREA SISTEMELOR DE RADIOCOMUNICAŢII MOBILE

Sistemele de radiocomunicaţii mobile (SRCM) reprezintă o categorie distinctă de sisteme de comunicaţii radio, destinată realizării de legături de comunicaţie între o unitate mobilă şi un terminal fix sau între două unităţi mobile în timpul staţionării sau al unei deplasări în interiorul unei zone de acoperire cu semnal radio.

Mobilitatea presupune mai multe aspecte:

- mobilitatea terminalelor, reprezintă abilitatea unui terminal de a accesa o reţea, precum şi abilitatea reţelei de a identifica, localiza şi contacta terminalul;

- mobilitatea personală, reprezintă posibilitatea unui utilizator de a accede la serviciile de telecomunicaţii de la orice terminal, pe baza unui identificator personal de telecomunicaţii;

- mobilitatea serviciilor, presupune posibilitatea unui utilizator de a obţine acelaşi serviciu la care este abonat, în diferite puncte ale unei reţele sau de la o reţea la alta.

Sistemele RCM sunt organizate în reţele de dimensiuni mai mici sau mai mari, în funcţie de destinaţie, complexitatea şi capacitatea echipamentelor şi dimensiunile zonei de operare.

Din punct de vedere funcţional, o reţea mobilă este organizată ca în figura 1.1.

Fig. 1.1. Organizarea funcţională a unei reţele mobile.

O reţea mobilă PLMN (Public Land Mobile Network) este compusă din:

- reţeaua de acces radio RAN (Radio Access Network) ce asigură legăturile de comunicaţie cu terminalele mobile MT (Mobile Terminal);

- reţeaua centrală sau reţeaua de transport CN (Core Network) ce realizează legăturile de comunicaţie dintre terminalele mobile şi terminale aflate în reţele externe precum reţeaua telefonică publică terestră PSTN / ISDN (Public Switched Telephone Network / Integrated Services Digital Network) sau alte tipuri de reţele PDN (Packet Data Network), IP Network, etc.

1. Reţeaua mobilă destinată în principal convorbirilor telefonice, trebuie să asigure o mobilitate mare utilizatorilor. Elementele componente şi structura tipică a unui astfel de sistem de comunicaţii mobile sunt prezentate în figura 1.2.

1

Fig. 1.2. Structura unui sistem RCM.

Un sistem de radiocomunicaţii mobile este format din subsistemul staţiilor mobile MS (Mobile Station), interfaţa radio (canalele radio alocate cu banda aferentă) şi subsistemul de reţea, conţinând una sau mai multe staţii de bază BS (Base Station), care realizează acoperirea radio şi unul sau mai multe centre de operare MSC (Mobile Switching Centre), cu funcţii de control şi comutaţie.

O staţie mobilă conţine circuitele de radiofrecvenţă pentru emisie-recepţie, blocul pentru controlul funcţionării, echipamentul de captare-redare şi prelucrare a mesajului şi sursa de alimentare cu energie electrică. Staţiile mobile pot fi montate pe vehicule, portabile sau de buzunar.

2. Reţelele mobile pentru transfer de date poartă denumirea de reţele fără fir (wireless networks) şi asigură o mobilitate mult mai redusă. Structura unei astfel de reţele este prezentată in figura 1.3.

Fig. 1.3. Structura unei reţele wireless.

Un terminal de date(PC sau laptop) poate obţine un acces la o reţea locală WLAN (Wireless Local Area Network) cu ajutorul unui card sau a unui modul radio ataşat, prin intermediul unor puncte de acces AP (Access Point). Aceste puncte pot asigura şi accesul într-o reţea locală, conectarea la un server şi la Internet.

Diferenţele dintre aceste principale sisteme de comunicaţii mobile sunt prezentate în tabelul 1.1.