Comunicații Mobile Digitale

Imaginea clasică a reţelei telefonice propunând decât un singur serviciu (transmisia de

cuvinte) şi operata de un singur operator (unul pe tara) este în plina evoluţie. La baza acestei

evoluţii stau doi factori: unul este tehnic (numerizarea), şi altul juridico – comercial

(dereglementarea). Viziunea monoserviciu şi mono – operator, încă foarte răspândita la

traversarea lumii în afara de Statele – Unite, s-a modificat rapid. În Europa, aceasta este fără

îndoiala dezvoltarea serviciilor radio mobile care contribuie în principal la aceasta schimbare

de mentalitate.

Prezentam în acest capitol serviciile telefonice care au fost definite în norma GSM în

felul în care au fost făcute pentru reţeaua fixa în normalizarea ISDN (Integrated Services

Digital Network – Reţea Numerică cu Integrarea Serviciilor). Este clar acum ca înainte de a

specifica în detaliu un sistem de comunicaţii, trebuie precizate capacităţile pe care le va oferi

(în termeni de debite, de întârzieri, etc) şi facilităţile pe care le va aduce utilizatorului. Aceasta

este făcuta gratie noţiunii de serviciu.

2.1.DEFINIREA UNUI PLMN

Un PLMN, Public Land Mobile Network, este definit ca o reţea instalata şi

administrata de un operator pentru a furniza un serviciu de comunicaţii mobil publicului.

Există în Franţa, la 1 ianuarie 1995, două PLMN. Ele leagă reţeaua GSM ITINERIS a France

Telecom Mobiles şi reţeaua LIGNE SFR, operata de Societatea Franceza de Radiotelefonie.

Mai mult, grupul Bouygues dispune de o licenţa pentru a instala a treia PLMN de tip DCS

1800 respectând norma GSM transpusă la 1800 MHz. Un PLMN poate primi abonaţii unui alt

PLMN. Aceştia pot fi apelaţi şi comunica ca şi cum ar fi pe propriul PLMN. în cazul GSMului,

este oferita prin existenta acordurilor de roaming între operatorul reţelei vizitate şi

operatorul reţelei nominale a abonatului, adică operatorul la care abonatul a subscris un

abonament direct sau indirect în trecerea printr-un SCS. Un PLMN se bazează pe reţeaua

telefonica standard (RTCP) pentru recepţia şi transmiterea apelurilor relativ la abonaţii ficşi.

2.2.TERMINALUL ÎN REŢEAUA GSM

În GSM, se separă abonamentul după terminalul utilizat. În vechile reţele de

radiotelefonie, numărul prin care un abonat putea fi apelat era memorat în echipamentul

teminal şi interpretat fizic la acest echipament. În reţeaua GSM, terminalele sunt simplificate,

ne posedând nici o configuraţie şi sunt în acest fel sunt inutilizabile. Este necesar a asocia lor

o cartela chip numită cartela SIM, Subscriber Identity Module. Ea posedă în memoria sa toate

Comunicaţii Mobile Digitale Conf. Dr. Ing. Octavian Fratu

Serviciile în Sistemul GSM

caracteristicile abonamentului şi memorează caracteristicile utilizatorului (lista numerelor

prescurtate, parola de trecere personala, ultimul număr apelat, etc) şi a echipamentelor radio

(caracteristicile ultimei reţele pe care este conectat, etc). Dacă un utilizator schimbă

echipamentul fără sa schimbe cartela SIM şi nici poziţia geografică, operaţia este total

transparentă pentru reţea. Ea vede întotdeauna acelaşi utilizator cu aceleaşi caracteristici.

GSM

Cartelă SIM

(abonament)

Echipament

mobil

Figura 2.1. Cartela SIM şi echipamentul mobil

Reţeaua GSM este prima de acest gen făcând diferenţa între un < număr > de abonat şi

o < identitate>. Identitatea care poarta numele de IMSI, International Mobile Subscriber

Identity, permite reţelei sa repereze un abonat de manieră unică. Ea nu este cunoscută de

utilizator căruia îi furnizează doar numărul MSISDN (Mobile Station ISDN Number), prin

care poate fi apelat. O bază de date a reţelei va face aşadar corespondenta între acest număr,

folosit de utilizatori, şi identitatea utilizată realmente în interiorul PLMN pentru reperarea

abonatului.

Un asemenea sistem permite operatorului o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte

gestiunea abonamentelor. Poate de asemenea pregăti cartelele SIM standard cu parametrii

abonamentului de acum clasici. Când un client se prezintă pentru a subscrie la un abonament,

este suficient sa i se dea o cartela standard şi să fie înscris în baza de date a reţelei care îi va

afecta un număr MSISDN. Clientul poate eventual alege acest număr MSISDN. Nu este nici o

operaţie de efectuat asupra cartelei însăşi. În caz de pierdere sau furt operatorul interzice toate

apelurile conţinând IMSI-ul corespunzător. Cartela pierdută sau furată este deci inutilizabilă.

Poate dobândi o altă cartelă (având un alt IMSI) şi acelaşi număr MSISDN afectat, clientul

netrebuind deci să-şi schimbe numărul.

Este posibil să se declare mai multe numere pentru aceeaşi identitate. Diferitele

numere putând corespunde diferitelor servicii. Doua numere pot servi de exemplu la

diferenţierea apelurilor normale de transmisiile tip facsimil către un terminal echipat cu un

fax.

Această separare între identitatea utilizată în interiorul reţelei şi numărul utilizat de

utilizator tinde să se generalizeze în viitorul apropiat pentru reţeaua telefonică fixă. Ea

permite operatorului o mai mare flexibilitate, de exemplu pentru a oferi unui client un număr

invariant în cursul existenţei sale, aceeaşi în caz de mutare.