Comunicații prin Sateliț

Principiile radiocomunicatiilor prin RR si CS

Sistemele RR si CS realizeaza legatura între statii în radiofrecventa (RF) prin unde electromagnetice (UEM) de înalta frecventa, de regula microunde, cu frecvente peste 0,4GHz.

Statiile terminale din sistemele RR si statiile de sol din sistemele CS realizeaza patru functii principale:

1) primirea, prelucrarea semnalelor utile si suprapunerea lor pe un semnal de RF purtator;

2) emisia semnalului de RF sub forma de UEM;

3) receptia UEM de RF;

4) extragerea semnalelor utile din semnalul RF si trimiterea lor spre utilizatori.

Semnalele utile sunt variate: telefonice (vocale), de radiodifuziune, de televiziune, digitale etc., cu variate surse si destinatii. Semnalul cel mai vehiculat în sistemele RR si CS este (înca) cel telefonic, cu banda limitata la aproximativ 4kHz (rotunjit); pentru fiecare semnal telefonic se aloca un interval de frecvente numit canal, cu largimea de cca. 4kHz.

Când trebuie vehiculate semnale cu spectru mai larg (date, TV), se aloca mai multe canale. Ca urmare, capacitatea de transmisie a unui sistem se exprima în numar de canale.

La emisie, semnalele cu banda îngusta (telefonic, telegrafic, de radiodifuziune, unele semnale de date) sunt multiplexate în frecventa sau în timp, formând semnalul în banda de baza; semnalul TV cu componenta de sunet formeaza singur semnalul în banda de baza.

Semnalul în banda de baza moduleaza un semnal de frecventa intermediara FI, (tipic 70MHz, mai rar 100MHz sau 140MHz) care apoi este translat în RF, amplificat si emis cu o antena directiva. La receptia finala, semnalul RF este translat la frecventa intermediara (de regula se folosesc doua FI) si dupa demodulare se obtine semnalul în banda de baza; din acest semnal se separa semnalele utile prin demultiplexare (daca este cazul).

Astfel, schema bloc principiala, foarte simplificata, a subsistemului de radiocomunicatii dintr-o statie terminala a unui sistem de RR sau dintr-o statie de sol a unui sistem de CS arata ca în fig. 1.2; pe lânga acest subsistem, statiile includ si multe alte ansambluri (de alimentare, de urmarire, de control, ...).

Statiile intermediare din sistemele de RR au ca functie principala receptionarea semnalelor în RF de la o statie (ST sau SI), schimbarea (translarea) pe o alta frecventa purtatoare, amplificarea si emisia. Statiile intermediare sunt de doua tipuri:

1. Statii intermediare (simple), asigura numai receptia emisiilor de la o statie precedenta, translarea pe o noua purtatoare de RF, amplificarea si emisia în directia statiei urmatoare.

Din acest motiv, aceste statii se mai numesc translatori sau repetori. Nu rareori, aceste statii functioneaza fara personal permanent; întretinerea si reparatiile sunt asigurate de echipe mobile.

2. Statii intermediare principale, la care dupa receptie se realizeaza demodularea si demultiplexarea, ceea ce permite trimiterea si primirea de semnale utile. Urmeaza o noua multiplexare, translarea pe noua purtatoare de RF, amplificarea si emisia în directia urmatoarei statii. Deoarece la demodulare si (re)modulare se introduc distorsiuni, numarul acestor statii într-o linie de RR este limitat (4 ... 8).