Condensatoare

Condensat. (C) – componentă de circuit cel m/des utiliz. în sch. electron.. Constructiv un C e/e alc. dintr-un mediu diel. plasat între 2 armături metalice. Conectarea în circ. se face prin intermed. a 2 terminale aflate în strîns contact cu armăturile metalice.

Impedanţa C preponderent capacitivă:

Dacă unui C i se aplică o tens. continuă U, a/ta se va încărca cu o sarc. q. Raportul q/U = C se/n capacitatea C-lui. Unit. de măs. în SI e/e faradul (F) şi reprez. capacit. unui C la c/e aplicînd o tens. de 1V între borne, se încarcă cu o sarc. el. de 1C, [F] = [C]/[V]. Faradul e/e o unit. prea mare p/ necesit. practice şi se utiliz. submultiplii: pF, nF, F, mF.

Fig.1.Relaţia U-I p/u un C de capacit. C.

Clasificarea C-lor:

1.D/ă posibilit. de modif. a capacit.:

a)fixe-s/t realiz. de o anumită val. a capacit. ce nu poate fi modif. de utiliz.;

b)variabile-utiliz. poate să modif. continuu val. capacit. într-un anumit interval;

c)ajustabile-val. capacit. lor poate fi reglată în limite reduse.

2.D/ă tipul diel.:

a)cu diel. gazos (vid, aer, gaze) – C-re reglabile şi variab. cu aer;

b)cu diel. lichid (ulei);

c)cu diel. solid – cele cu diel. solid anorganic au ca material sticla, mica, ceramica; iar cele cu diel. solid organic folosesc hîrtia, pelicule sintetice nepolare şi pelicule sintet. pol.;

d)cu oxid metalic-electrolitice – folos. drept diel. o peliculă de oxid unipolar f. subţire (Al2O3 , Ta2O5).

Parametrii electrici ai C-lor

Capacit. nomin. CN – reprez. val. capacit. înscrisă sau marcată pe corpul C-lui. Măsurarea capacit. se face la t0 de 250C, la o anumit. frecv. avînd aplicată la borne o anumit. tens..

Cpacit. C depinde de permitivit. diel. utilizat, de aria armăturilor şi de grosimea diel., respectiv de distanţa dintre armături. Aşadar, C plan plasat în vid, fig.2, prezintă o capacit. de val.: C = 0S/d; unde – permitiv. dielectrică absolută a vidului; S – aria armăturilor plane; d – dist. dintre armăt..

Fig.2.C plan

În cazul unui C cilindric, fig.3, val. capacit. e dată de rel.:

unde: 0 – permitiv. diel. absolută a vidului; l – lung. cilindrului; a – raza cilindr. interior; b – raza cilindr. exterior.

Fig.3. C cilindric

Toleranţa t. – reprez. abaterea max. a capacit. reale faţă de cea nomin. S emăsoară în aceleaşi cond. ca şi capit..

Capacit. specifică CS – reprez. raportul dintre CN şi volumul C-lui. CS e/e caracterist. p/u C-le miniaturizate cu tens. nomin. relativ mică.

Tens. nominală UN – e/e tens. continuă max. sau c/m/mare val. eficace a tens. alternat. ce se poate aplica în regim de f-re îndelungată la bornele C-lui. Val. UN definită la t0 max. de lucru depinde de rigidit. dielectrică a diel. C-lui şi de forma sa constructivă. Depăşire UN poate conduce la modificări în struct. diel. sau la străpungerea C-lui. Tens. de probă la c/e s/t supuse C-le e/e de obicei cuprinsă între (1,5 – 3)UN.

Tens. de vîrf UV – val. max. de vîrf a tens. sub formă de impuls, precizată p/u o anumită durată max. a impulsului şi p/u o anumită frecv. max. de repetiţie a impulsurilor. UV = (1,1 – 1,25)UN.

Viteza max. de creştere a tens. (dU/dt)M – val. max. a vitezei de creştere a tens. ce poate fi apl. la bornele C-lui. E/e limit. de rezistenţa ohmică a armăturilor şi/sau de inductanţa C-lui. Unit. de măs. [V/s].

Tens. admisibilă Ua – val. max. efectivă a tens. ce poate fi apl. la bornele C-lui ce f-ză în anumite condiţii precizate. Tens. admis. depinde de: val. capacit., forma şi parametrii semn. el., de UN, PN, IN, t0 med., tg ungh. de pierderi.

Cur. nominal IN – val. efectivă max. a cur. sinusoidal ce poate parcurge un C la o f-re îndelungată. IN e/e limit. de rezistenţa el. a armăturilor, zonelor de contact şi inductanţa C-lui.