Descrierea Calculatorului

Descrierea calculatorului

Noţiuni prezentate în acest capitol:

• ce este calculatorul

• hardware & software

• pornirea & oprirea calculatorului

Scopul acestui capitol:

• introducere în terminologia specifică domeniului,

• recunoaşterea componentelor de bază ale calculatorului,

• pornirea şi oprirea corectă a calculatorului.

1. Introducere

Calculatorul este, în esenţă, un ansamblu de componente cu funcţionare specifică având ca scop prelucrarea datelor. Componentele ansamblului se împart în două mari categorii:

• hardware (aparatura propriu-zisă),

• software (instrucţiuni, date care formează programe, aplicaţii).

Calculatorul este o maşină programabilă, cu două caracteristici:

• răspunde într-un mod bine definit la un set de instrucţiuni bine definite,

• execută o secvenţă de instrucţiuni înregistrată (program).

Clasificarea calculatoarelor după mărimi şi putere duce la următoarele categorii, destinate unor activităţi specifice:

• calculatorul personal (Personal Computer, PC): un ansamblu de dimensiuni mici, destinat

unui utilizator singular. Funcţionarea să se bazează pe un microprocesor.

Cuprinde următoarele componente minimale:

unitatea centrală,

tastatura pentru introducerea datelor,

monitorul pentru vizualizare şi

un dispozitiv de stocare pentru salvarea datelor.

Este utilizat pentru activităţi curente care nu vehiculează cantităţi mari de date şi nu pretind o rapiditate deosebită.

• staţia de lucru (Workstation), este un calculator performant destinat unui utilizator singular. Este asemănătoare calculatorului personal, însă dispune de unul sau mai multe microprocesoare puternice şi de un monitor performant. Este utilizată pentru proiectarea

asistată de calculator, prelucrare grafică şi dezvoltare de software, în general pentru aplicaţii

care necesită o putere de calcul şi o viteză de lucru moderate, cu capabilităţi grafice relativ

mari.

• minicalculatorul, destinat utilizării multiple, este capabil să deservească simultan un număr de până la 200 de utilizatori.

• mainframe, calculator destinat utilizării multiple, este capabil să deservească simultan un număr de utilizatori de ordinul miilor.

• supercalculatorul, un calculator multiprocesor extrem de rapid, capabil să execute sute de milioane de instrucţiuni pe secundă. Este utilizat pentru aplicaţii care necesită un număr foarte mare de calcule matematice (de exemplu, grafică animată, calcule de dinamica fluidelor şi propagări, previziuni meteorologice). Diferenţa între supercalculator şi mainframe, respectiv minicalculator, constă în faptul că acestea din urmă sunt capabile să execute mai multe programe în mod concurent (în acelaşi timp), în timp ce supercalculatorul execută foarte rapid mai puţine aplicaţii.

2. Hardware

Sub denumirea generică de hardware se regăsesc toate componentele fizice ale calculatorului. În linii foarte mari, elementele calculatorului sunt cele care se văd:

• unitatea centrală, care se prezintă sub forma unei carcase în care sunt conţinute

componentele electronice: sursa de alimentare, procesorul, placa de bază, memoria RAM

(pentru stocarea temporară a datelor), discul dur (hard disk) etc. Unitatea prezintă un panou

frontal pe care se afla butoanele de pornire/oprire şi reset, ledurile care semnalează

funcţionarea sistemului şi activitatea hard disk-ului şi a reţelei şi dispozitivele de stocare

permanentă a datelor pe suport magnetic extern (unităţi de dischetă (floppy), CD-ROM, tapeunit,

şi un panou în spate unde există prizele de conectare pentru monitor, tastatură, mouse,

imprimantă, reţea etc.

• echipamente de intrare a datelor: tastatură, mouse, joystick, tabletă grafică, space ball,

microfon, cameră digitală (webcam) etc.,

• echipamente de ieşire a datelor: monitor, difuzoare de sunet,

• alte periferice: scanner, imprimantă, unităţi de stocare externe etc.

În funcţie de utilizarea ulterioară a calculatorului, se determină care din componentele

hardware sunt necesare. Se aleg astfel: procesorul, placa de bază, memoria, placa video şi

unităţile de stocare de date, monitorul, tastatura, mouse-ul şi carcasa, după criterii specifice.

Pe lângă acestea calculatorul poate fi dotat şi cu hardware specific anumitor aplicaţii, cum ar

fi plăci de achiziţie de date, de prelucrare video, de sunet, de reţea etc.