Fiabilitate

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Fiabilitatea este o disciplina din domeniul ingineriei care utilizeaza cunostinte stiintifice pentru asigurarea unor performante ridicate ale functiilor unui echipament, într-un anumit interval de timp si conditii de exploatare bine precizate. Aceasta include proiectarea, abilitatea de a întretine, de a testa si a mentine echipamentul la parametri acceptabili pe toata durata ciclului de viata. Fiabilitatea unui echipament este descrisa cel mai bine de pastrarea performantelor acestuia în timp. Performantele de fiabilitate ale unui echipament sunt concretizate în faza de proiectare prin alegerea judicioasa a arhitecturii echipamentului, a materialelor, a procesului de fabricatie, a componentelor – atât soft cât si hard – urmate de verificarea rezultatelor obtinute în urma simularilor si a testelor de laborator.

Pentru a obtine echipamente fiabile sunt necesare cunostinte si deprinderi din urmatoarele domenii:

- analiza statistica

- modelarea fiabilitatii echipamentelor

- studii de marketing

- metode de predictie a fiabilitatii

- proiectare prin metoda cazului cel mai defavorabil

- analiza fizica a defectiunilor

- analiza modurilor de defectare si a defectelor

- planificarea si realizarea încercarilor de fiabilitate / încercari accelerate

- definirea conceptului de mentenanta

- analiza mentenabilitatii

- planificarea si realizarea mentenantei

- analiza sigurantei echipamentelor

- fiabilitate / mentenabilitate / siguranta echipamentului / calitate / suport logistic / factorii umani / software performant pentru monitorizare.

Fiabilitatea este un atribut al echipamentelor care nu trebuie ignorat. Caracteristicile de fiabilitate reprezinta ”ingredientele” critice pentru orice activitate de proiectare a echipamentelor industriale. Este de preferat sa se tina cont de aspectele legate de fiabilitate înca din faza de proiectare decât sa nu se faca acest lucru în speranta ca lucrurile vor merge bine.

Aparitia unei teorii a fiabilitatii a fost determinata de cresterea complexitatii echipamentelor si de caracterul de masa al productiei moderne. Domeniul care a impulsionat dezvoltarea acestei discipline a fost, ca si în alte cazuri, cel militar întrucât în timpul celui de-al doilea razboi mondial s-a constatat ca echipamentele electronice complexe (echipamente de radiocomunicatii, sonare etc.) se aflau în stare de defectare un timp sensibil mai mare decât timpul de functionare normala. Pe baza solutiilor oferite de catre aceasta noua disciplina – fiabilitatea – au fost posibile progrese mari si în alte domenii de activitate, precum centralele nucleare, transporturile (navale, terestre, aeriene si în ultimul timp spatiale), prelucrarea si transmisia datelor, productia bunurilor de larg consum etc.

Dupa trecerea de la productia manufacturiera la productia de masa s-a constatat o marire a dispersiei parametrilor echipamentelor datorata atât cresterii complexitatii cât si micsorarii posibilitatilor de control interfazic pe liniile de productie. În cazul productiei de masa, datorita modificarilor rapide ale cerintelor tehnice, se constata ca nu este necesar întotdeauna sa se obtina un nivel maxim posibil de fiabilitate, ci este esential sa se cunoasca cu precizie care este nivelul real de fiabilitate, luându-se masuri pentru deplasarea acestuia catre o valoare optima. În decursul timpului s-a constat ca, în cazul sistemelor si echipamentelor complexe, oricât s-ar investi pentru a obtine o fiabilitate ideala, nu se poate obtine un echipament care sa nu se degradeze în timp. Din aceasta cauza este util sa se cunoasca nivelul real al fiabilitatii, astfel încât, în functie de acesta, sa se stabileasca durata misiunii, intervalele de revizie, structura echipamentului etc.

Fiabilitatea este unul dintre parametrii determinanti pentru competitivitatea unui produs, întrucât gradul de vandabilitate creste semnificativ pentru produsele fiabile. Este de subliniat faptul ca în programul de actiuni lansate de Guvernul României la sfârsitul lunii august 2001 pentru cresterea exporturilor (si reducerea deficitului comercial al tarii), una dintre masurile propuse se refera la cresterea fiabilitatii produselor. Se poate aprecia ca fiabilitatea a devenit o preocupare la nivel national. În microelectronica, studiul fiabilitatii dispozitivelor are o istorie mai veche, de circa 30 de ani, dar – în primii 10 ani – doar la nivelul de încercari constatative, cu evaluarea post-factum