Extras din curs

1. Surse de influenţă exterioară asupra liniilor de transmisie.

Surse de acţiune electromagnetică externă asupra reţelelor de comunicaţie sunt liniile de transmisiune a energiei, căile ferate electrificate, staţii radio de putere mare, electricitatea atmosferică, perturbările industriale, transportul urban electrificat ş.a.

Câmpul electromagnetic de perturbare în general poate conţine atât componente perpendiculare ( şi ), cât şi componente paralele ( şi ). Câmpul electromagnetic transversal se manifestă la asimetria plasării conductoarelor în tăietura transversală a cablului. Câmpul electromagnetic longitudinal este legat de prezenţa inductanţei şi conductanţa metalelor conductoarelor şi se manifestă la asimetria longitudinală a conductoarelor între ele şi de asemenea a conductoarelor faţă de pământ. Componentele transversale prevalează în procesele de interacţiune dintre reţelele de comunicaţie, componentele longitudinale indică perturbările de către surselor exterioare.

Interacţiunile reciproce se manifestă (fig.1, a) în reţelele ce se află nemijlocit în apropierea uneia de alta (b≈a) şi perturbaţiile cauzate de asimetria transversală a plasării conductoarelor reţelelor ce cauzează şi respectiv asupra căruia acţionează ( ). Aici acţionează câmpul electromagnetic transversal, ce creează curentul perturbator

La acţiunile externe (fig.1, b) sursele de perturbaţie, de regulă, se află departe de reţelele de comunicaţie (b>>a) şi distanţa dintre conductoare este foarte mică, adică perturbaţiile din contul asimetriei conductoarelor practic lipseşte ( ). În acest caz se manifestă câmpul electromagnetic transversal şi asimetria transversală, determinată de coeficienţii de propagare , şi impedanţele undelor , a conductoarelor 3, 4 faţă de pământ şi se manifestă acţiunea prin pământ (învelişul cablului).

Fig.1. Influenţa electromagnetică din contul câmpurilor:

a) transversal; b) longitudinal

2. Tipurile şi clasificarea interacţiunilor externe

Pentru influenţele electromagnetice externe a liniilor de tensiune înaltă asupra liniilor de transmisiune sunt caracteristice următoarele particularităţi: în primul rând, lipsa interacţiunii cauzată de asimetria transversală a poziţionării conductoarelor, caracteristică procesului de interacţiune reciprocă, în al doilea rând, rolul determinant este asimetria longitudinală a reţelelor conductor – pământ şi, în al treilea rând, posibilitatea ignorării componentelor active a legăturilor electromagnetice (g şi r).

Pe lângă acestea, pentru sursele exterioare de interacţiune sunt caracteristice următoarele particularităţi:

• Diferite lungimi ale reţelelor ce interacţionează, ce sunt supuse interacţiunii şi a celor de-a treilea;

• Este ignorată atenuarea mică a liniilor de tensiune înaltă în comparaţie cu liniile de transmisiune, expuse influenţelor;

• Necesitatea luării în consideraţie a distorsiunilor câmpului electromagnetic din cauza altor obiecte cu electroconductibilitate, aşa ca cablurile pentru protecţia împotriva furtunii, căile ferate, cablurile şi arborii adiacenţi ş.a.

Se deosebesc următoarele tipuri de influenţe externe (fig.2):

• Electrice, cauzate de acţiunea câmpului electric;

• Magnetice, ce apar datorită câmpului magnetic;

• Galvanice, ce apar din cauza prezenţei în pământ a curenţilor rătăcitori, ce sunt cauzaţi de liniile de tensiune înaltă, ce folosesc pământul în calitate de conductor recursiv. Sub acţiunea curenţilor rătăcitori pe învelişurile liniilor de transmisiune apare tensiune şi în reţele apare influenţa. Deosebit de mare este influenţa galvanică la regimuri de avariere a liniilor de tensiune înaltă şi în regiunea transformatoarelor electrice.