Extras din curs
Invertoare
5.1. Generalităti
Invertoarele sunt convertoare c.c.-c.a. ce au la intrare o sursă de tensiune
(sau curent) continuă pe care o transformă într-o sursă de tensiune (sau curent)
alternativă, ce poate avea frecventă si/sau tensiune reglabilă. De regulă, invertoarele
sunt utilizate pentru actionarea motoarelor de curent alternativ cu viteză de rotatie
reglabilă, dar îsi găsesc aplicabilitate si în alte domenii, de exemplu constructia
surselor de aliimentare de c.a. neîntreruptibile (UPS).
Criteriile după care se clasifică invertoarele sunt:
− după numărul de faze ale tensiunii la iesire avem:
o invertoare monofazate;
o invertoare trifazate;
− după forma semnalului la iesire avem:
o invertor cu semnal dreptunghiular (figura 5.1.a), sau
cvasidreptunghiular (figura 5.1.b);
o invertor cu semnal modulat în durată (Pulse Width Modulation
- PWM), sau în amplitudine;
o invertor cu undă sintetică, ce aproximează o sinusoidă în
trepte prin sinteză (figura 5.1.c).
b) c)
Fig. 5.1 Forme de variatie ale tensiunilor la iesirea invertoarelor cu undă
dreptunghiulară, cvasidreptunghiulară sau sintetică
M. RAĂ Convertoare statice
2
− după natura circuitului de alimentare avem:
o invertor de tensiune, la care sursa de alimentare este o sursă
de tensiune;
o invertor de curent, la care sursa de alimentare este o sursă de
curent;
− după modul de stingere a tiristoarelor în cazul invertoarelor cu tiristoare
avem:
o invertor cu stingere independentă, la care fiecare tiristor are
circuit de stingere propriu;
o invertor cu stingere de grup, la care un grup de tiristoare au un
singur circuit de stingere;
o invertor cu stingere autonomă, cu stingere în ordinea fazelor,
la care intrarea în conductie a unui tiristor determină blocarea
tiristorului aflat în conductie.
Cap. 5 Invertoare
3
5.2. Invertoare monofazate
5.2.1. Invertoare monofazate paralele
Invertorul Wagner este cel mai simplu invertor monofazat paralel,
recomandându-se utilizarea acestuia pe o sarcină rezistivă. Pentru a analiza
fenomenele ce au loc în invertor se vor face câteva ipoteze simplificatoare:
transformatorul Tr este fără scăpări si are un curent de magnetizare neglijabil,
circuitul de comutare (C, T1, T2) nu cuprinde nici o inductantă, iar inductanta L este
suficient de mare astfel încât curentul absorbit de la sursa Ud să fie constant în timp.
În figura 5.2.a se prezintă schema de fortă a invertorului, iar în figura 5.2.b
diagramele de timp ale tensiunilor si curentilor din circuit.
a) b)
Fig. 5.2 Invertorul monofazat paralel Wagner
Principiul de functionare a schemei (prezentată în figura 5.2.a) este următorul:
la comanda tiristorului T1 (momentul de timp t0 din figura 5.2.b) se stabileste
curent pe traseul de la borna plus a sursei de alimentare Ud, sectiunea
transformatorului 0-A, tiristorul T1, inductanta L si borna minus a sursei Ud.
Totodată condensatorul C se încarcă cu polaritatea din figură la o tensiune
care în cazul ideal este egală cu dublul tensiunii de alimentare Ud.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Invertoare.pdf