Particularitățile comunicațiilor satelit și utilizarea lor în Republica Moldova

COMUNICATII SATELIT Sistemele de comunicaţii spaţiale, prin sateliţi, (CS) sunt sisteme dirijate, lucrând în domeniile UIF şi FIF, formate din staţii finale şi o singură staţie intermediară.

TRANSPONDERStaţia intermediara asigură numai recepţia semnalelor de RF de la mai multe staţii de sol.Se utilizeaza frecvenţe într-o bandă destul de largă, întotdeauna frecvenţa de emisie este mai mică decât frecvenţa de recepţie. Pentru fiecare frecvenţă purtătoare există o unitate de recepţie şi emisie numit transponder. 

Clasificarea Puterii transponderelor (receptor - emitator de bord) îmbarcate: - de mică putere LPS (1 ÷ 30W) Ex.: INTELSAT (8 ÷ 10W); - de medie putere MPS (30 ÷ 100W) - de mare putere HPS (100 ÷ 300W) şi mai mult.

Tipul de servicii de telecomunicaţii:

Sateliţi pentru servicii fixe (FSS - Fixed Satellite Service)

Sateliţi pentru servicii de radiodifuziune (BSS - Broadcasting Satellite Service).

Sateliţi pentru recepţia directă (DBS - Direct Broadcasting Satellite).

Orbitele sateliţilor - înclinarea, adică unghiul dintre planul orbitei şi planul ecuatorial; - forma orbitei, care poate fi circulară, eliptică sau elipsă alungită; - altitudinea orbitei, adică distanţa faţă de sol –joasă, medie şi înaltă.

Sateliţii cu perioada de rotaţie egală cu a Pământului, aflaţi pe orbite circulare la h = 35786km, se numesc (geo)sincroni iar orbita geosincronă. Sateliţii cu perioada de rotaţie submultiplu al perioadei de sincronism se numesc subsincroni.In funcţie de altitudine, orbitele şi sateliţii pot fi: - de joasă altitudine (LEO), h = 500 – 5000km; - de medie altitudine (MEO), h = 5000 – 20000km; - de înaltă altitudine, h = 20000 – 35786km; - geosincroni(GEO), h = 35786km.

Caracteristici generale a orbitelor

CENTURILE VAN ALLEN

Plasarea sateliţilor la peste 35786 km nu aduce nici un avantaj.Pământul este înconjurat de două centuri Van Allen,cu concentraţie foarte mare de particule cu sarcină si mare energie.Formarea centurilor este o consecinţă a interacţiunii câmpului magnetic terestru cu particulele încărcate, care sunt captate în acest câmp şi rămân în zone determinate.Exista două centuri, una interioară (în principal cu protoni de mare energie, peste 40MeV) şi una exterioară (în principal cu electroni cu energii reduse, de câţiva MeV).

Legile Kepler

1 Planeta se mișcă în jurul stelei pe o orbită eliptica, în care steaua reprezintă unul din focare.

2 Linia dreaptă care unește planeta cu steaua ("raza vectoare a planetei") mătură arii egale în perioade de timp egale. În cazul Pământului, raza vectoare mătură într-o secundă o arie de peste 2 miliarde km2.

Figura 6 Legea 2 Kepler

3 Pătratul perioadei de revoluție a planetei, u, este proporțional cu cubul semiaxei mari a orbitei, a:

deoarce, in miscarea circulara, distanta de la un punct oarecare de pe circumferinta pana la centru este egala cu raza cercului.