Extras din curs

In documentul DoD (SUA) ”Misson Need Statement for the Joint Tactical Radio(JTR)”, din 21.09.1997, sunt analizate sistemele de comunicatii existente:

-sunt construite utilizand tehnologia anilor `80, `90.;

-sunt mono-functionale (dedicate indeplinirii unei singure sarcini sau tip de misiune);

-impun folosirea in paralel a mai multor sisteme de comunicatii suprapuse in aceeasi arie operationala;

-asigura un nivel scazut de interoperabilitate;

-structura hardware nu poate asigura cresterea numarului de functiuni si a flexibilitatii echipamentelor;

-fac cu greu fata amenintarilor „Razboiului Infromational”: detectie, interceptare, goniometrare, bruiaj, virusare, actiuni tip hacher, intruziune;

-necesita infrastructuri si logistica costisitoare pentru intretinere si depanare.

Analiza statiilor radio din generatia actuala. Acestea au numeroase deficiente [documentul DoD (SUA)„Operational Requirements Document for Joint tactical Radio”], cum ar fi:

-lucreaza intr-o singura gama de frecventa si cu o singura forma de unda;

-au o flexibilitate in frecventa foarte redusa;

-sunt interoperabile numai cu statii radio de acelasi tip;

-putine tipuri asigura compatibilitate operational cu sistemele civile si guvernamentale;

-asigura numai viteze mici si medii pentru transmisiile de date;

-au capabilitati reduse de legare in retea sau de redirectionare a traficului informational;

-nu-si pot ajusta automat performantele pentru a raspunde eficient situatiei tactice radio de moment;

-nu asigura simultan comunicatii de voce, date si video;

-managementul de retea si de frecventa dificil;

-nu satisfac standardele de arhitectura deschisa;

-folosesc tehnologie uzata moral, bazata pe o conceptie non-modulara;

-posibilitati foarte reduse si costuri mari de modernizare;

-necesita echipamente numeroase si costisitoare pentru depanare si intretinere;

-pregatire individuala extensiva a personalului ce lucreaza cu mai multe tipuri de statii.

Asigurarea suportului informational pentru operatiile multi-nationale sau de coalitie, compatibilizarea cu sistemele autoritatilor civile si guvernamentale, reducerea efortului financiar si logistic pentru realizarea comunicatiilor intre diferitele categorii de forte armate, volumul si viteza mari de transmitere a informatiei sunt cerinte care au determinat realizarea unui nou tip de sistem radio, in tehnologie digitala, configurabil atat la nivel hardware cat si software, care sa asigure un grad mare de interoperabilitate, flexibilitate si adaptabilitate, garantandu-se astfel raspunsul adecvat la toate cerintele impuse de natura misiunilor pe campul de lupta, in prezent si in viitor, eliminand astfel deficientele statiilor radio actuale.

Astfel, apare ca necesitate obiectiva pentru abordarea complet noua si unitara a problemei statia radio software. Aceasta trebuie sa fie usor de utilizat, sa aiba redundanta, determianad astfel siguranta in functionare, cu un nivel ridicat de supravietuire. Este o statie multi-mod, multi-banda, cu arhitectura deschisa, prevazuta cu interfete si comenzi digitale, asigurand comunicatii de voce, date si video. Este reprogramabila software, modulara atat hardware cat si software, cu posibilitati de criptare si ECCM reprogramabile. Se poate integra in retele prin interfete si protocoale standard, se adapteaza unei mari varietati de medii de lucru si tipuri de misiuni, putand asigura counicatii terestre, aeriene, navale si satelitare, la viteze mari de transmisie.

Primul sistem radio software a fost initiat in proiectului SPEAKeasy al guvernului USA. Proiectul si-a propus dezvoltarea unor arhitecturi si tehnologii care sa raspunda cerintelor viitoare ale armatei (servicii multimedia in retea). A fost implementat in doua faze si a fost prima mare investitie in domeniul militar cu scopul de a integra numeroasele tipuri de statii radio intr-o singura familie, cu capabilitati multibanda, multimod, proiectata cu componente comerciale (COTS - commercial off-the-shelf), care putea lucra in domeniul de frecvente 2MHz-2GHz (comunicatii terestre, aeriene, maritime si satelitare), cu performante excelente in mediile multi-cale, cu masuri antibruiaj si eliminare a interferentelor. Prima faza a proiectului (1992-1995) a produs un radio sub forma de module ce se introduc pe magistrala VME a unei statii de lucru SUN. Domeniul de frecvente radio foarte larg de la intrarea receptorului nu a putut fi prelucrat cu tehnologia existenta in acel moment si a fost impartit in trei game (2-30MHz, 30-400MHz, 400MHz-2GHz). Proceasarea numerica a semnalelor a fost realizata cu un modul bazat pe procesorul TMS320C40 pe 16biti. Au fost implementate scheme de modulatie de banda ingusta si larga, printre care si saltul de frecventa. A doua faza a proiectului (1995-1999) a produs un sistem prevazut cu magistrala PCI. Procesarea semnalelor a fost realizata cu DSP-uri si, pentru prima oara in sisitemele radio, FPGA-uri. Un microprocesor separat a fost utilizat pentru criptarea datelor.