Traductoare pentru Forțe și Cuplu

9.2.2 Tipuri de marci tensometrice si caracteristicile acestora

Principalele caracteristici ale MT sunt determinate de natura materialului din care acestea se realizeaza. Din acest punct de vedere, marcile tensometrice se grupeaza în urmatoarele patru categorii:

a) Marci tensometrice din conductor metalic

Acestea pot fi: cu capete libere, aderente prin lipire, transferabile pe suprafata si marci sudabile.

Marca tensometrica ce are capetele libere (nelipita) consta dintr-o sârma (cupru, nichel sau crom) cu diametru de circa 0,025 mm, întinsa între doua suporturi. Acestea se utilizeaza doar la doze tensometrice destinate operatiilor de cântarire, deoarece pentru alte aplicatii nu ofera o precizie suficient de buna datorita dificultatilor de amplasare si a sensibilitatii reduse.

Marca aderenta prin lipire (numita marca lipita) este fixata cu un adeziv special pe suprafata piesei supusa la efort. Cea mai raspândita configuratie este cea din figura 9.1 si consta dintr-un filament de sârma subtire, dispus în zig-zag si cimentat la baza. Conductoarele de legatura se sudeaza, prin procedee speciale, la terminalele filamentului pentru a facilita conexiunile electrice externe. Lungimea configuratiei (exclusiv conexiunile) reprezinta lungimea activa l a marcii.

Fig. 9.1 – Marca tensometrica aderenta - cu filament

Conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca materialul pentru filamentul (firul) marcii sunt:

• sa ofere un factor de marca K cât mai mare si o buna liniaritate;

• coeficientul (a) de variatie a rezistivitatii cu temperatura sa fie cât mai mic pentru a minimiza erorile de temperatura;

• filamentul sa aiba o rezistenta mecanica ridicata pentru a evita deformarile plastice;

• potentialul termoelectric (et ) de contact al jonctiunilor dintre conductoarele de legatura si filament sa fie neglijabil (cât mai mic);

• coeficientul de dilatare (cu temperatura) sa fie cât mai apropiat de cel al mate-rialului piesei pe care se lipeste marca;

• limita de elasticitate sa fie cât mai ridicata, iar histerezisul cât mai redus posi-bil.

Factorul de marca (K) este practic acelasi la alungire si la compresie, însa pot apare modificari mici (£ 5%) datorita adezivilor si modului de dispunere a filamentului pe suport. Valoarea uzuala a factorului K, pentru acest tip de marci tensometrice este cuprinsa între 2 si 6.

Terminalele conductoare sunt de regula din aliaje: Ni-Cu, OL-Cu, Ni-Ag, Ni-Cr. Aceste terminalele se îmbraca în plastic sau în mansoane de sticla (daca sunt utilizate în medii cu temperaturi înalte).

Marcile transferabile se executa pe suporturi adezive, care se dispun pe suprafata piesei supusa la efort, fara alt liant (ciment). Materialul suport este de obicei plasticul (vinil) sau poliesterul, poliamida, azbestul etc.

Marcile sudabile se monteaza pe suporti metalici (de dorit acelasi metal ca si suprafata pe care se fixeaza). Fiind de dimensiuni reduse, montarea pe suprafata solicitata se face prin tehnici speciale de microsudura (în puncte). Se utilizeaza obligatoriu în aplicatii dificile, de exemplu, dispunerea acestora pe peretii rezervoarelor de lichide criogenice.